Şeminee: Punctul de atracţie al întregii familii

     Şemineul este elementul fundamental al unei case, întrucât acesta se montează în locul cel mai important din camera de zi. Este punctul de atracţie principal pentru întreaga locuinţă şi reuneşte în faţa lui întreaga familie, fiind aproape simbolul pentru căldura şi liniştea unei familii.
     Şemineul trebuie ales astfel încât să fie plăcut estetic, să conţină un focar adaptat la îmbrăcămintea exterioară şi să fie racordat la un coş de fum sigur şi eficient, ne-a consiliat domnul Mircea Cosmin, managerul fabricii de şeminee "Acantus 3D" din Râşnov, judeţul Braşov, singurii producători de finisaje de şeminee din România.
     Domnul Mircea Cosmin ne sfătuieşte să ne adresăm firmelor specializate în domeniu, care pot asigura consiliere tehnică de specialitate şi care pot asigura corelarea dintre şemineu, focar şi cosul de fum. Trebuie evitată construcţia "pe bucăţi" cu firme diferite întrucât în cele mai multe cazuri apar probleme care nu pot fi rezolvate ulterior.
     Producătorii de focare şi seminee acordă garanţie numai dacă instalarea a fost efectuată de către o firmă specializată. De multe ori, deoarece nu toţi comercianţii cu amănuntul oferă servicii de instalare la domiciliu, utilizatorii încearcă ei insisi instalarea sau se bazează pe experienţa unor zidari, situaţii în care pot apărea o serie de probleme în funcţionarea şemineului.
     Un şemineu complet este definit prin trei elemente principale: focarul (incinta unde ard lemnele), coşul de fum şi şemineul (finisajele externe). Toate trei sunt în strictă legatură, dar fiecare se calculează şi are preţ independent! În proiectarea unui şemineu cea mai importantă cerinţă este aceea să nu facă fum în încăperea unde este montat şi, nu în cele din urmă, să fie obtinut un randament termic sporit combinat cu estetica finisajelor externe.
     Principiul de funcţionare pentru focarele închise clasice se bazează pe convecţia aerului: circulând de jos în sus pe lângă focar, aerul se încălzeşte şi se ridică în hotă de unde este evacuat prin grile în încăpere.
     Pentru focare cu aero-ventilaţie, un ventilator preia aer proaspăt (recomandat din exterior) şi îl trimite forţat să circule printr-un sistem constructiv ce înconjoară focarul preluând în acest caz cea mai mare parte a căldurii emanate şi ajungând printr-un sistem de tubulatură în spaţiile dorite.
     În lecturile de specialitate găsim reguli care ne conduc la forma şi dimensiunea corectă a focarului astfel încât să nu avem scăpări de fum în ambientul şemineului. În realitate, "motorul" şemineului este coşul de fum, care trebuie studiat bine pentru a fi siguri că asigură depresiunea necesară evacuării fumului, făcând astfel ca scopul şemineului şi formei focarului să fie acela de a conţine un foc al cărui fum să fie extras în condiţii optime.
     Pentru a înţelege care este forma focarului cea mai adaptată trebuie să avem câteva cunoştinţe de aero­dinamică şi termodinamică.
     În primul rând fluxul de aer care facilitează combustia şi care trece prin materialul combustibil depinde de grătarul pe care este aşezat lemnul, de construcţia focarului şi de modul de aşezare a lemnelor în timpul arderii influenţând astfel rapiditatea arderii, temperatura fumului şi evacuarea acestuia.
     În al doilea rând trebuie asigurată admisia de aer proaspăt oxigenat şi cantitatea care se amestecă cu gazul de combustie din focar, producând astfel un amestec de evacuare în focar şi coşul de fum. Un bun tiraj este asigurat de construcţia focarului care trebuie să asigure amestecul optim între cele două elemente enumerate. Siguranţa funcţionării unui şemineu este întotdeauna suma a mai multor factori.
     Primul aspect este legat de alegerea focarului: un focar eficient, sigur şi bine construit este baza unei funcţionări corecte.
     În al doilea rând trebuie făcută cu maximă atenţie corelarea între tipologia focarului şi cea a coşului de fum, astfel încât calculaţia acestuia să fie făcută corect şi fără compromisuri.
     În al treilea rând este important să se înţeleagă că nu există un "şemineu bun pentru toţi", astfel încât oricare dintre ele se personalizează în funcţie de locul de amplasare, de poziţia faţă de coşul de fum, de tipo-dimensiunea casei, de rolul termic şi estetic dorit de fiecare.
     Astăzi oferta de şeminee este vastă, astfel încât producătorii tind spre forme din ce în ce mai extravagante, lăsând în urmă rolul principal al şemineului şi modelele clasice consacrate şi bine definite în timp. Să nu uităm rolul din totdeauna al şemineului, acela de a încălzi cu înaltă eficienţă aducând o economie energetică în respectul naturii, funcţionând fie cu lemne, fie cu brichete din rumeguş.
     Montarea unui şemineu într-o casă finalizată este posibilă, tehnic vorbind, dar trebuie să ţineţi cont de faptul că se vor executa lucrări de construcţie (spargerea plafonului, străpungerea acoperişului, tencuieli, etc) care reprezintă un disconfort pentru locatari.
     Varianta cea mai recomandată în acest caz este construcţia unui coş de fum exterior, în aşa fel încât să se evite spargerea succesivă a plafoanelor şi ocuparea de volum inutil din camere. Dacă beneficiarul doreşte să fie folosit vechiul coş de fum, în prealabil trebuie verificată foarte atent etanşeitatea acestuia şi diametrul intern pentru evacuarea fumului.
     Moda
     Tendinţele sunt spre gama de şeminee "design", unde se pune accent mai mult pe partea fantezistă a realizării finisajelor de şeminee. Totuşi vin din urmă comenzile pentru şemineele clasice şi rustice, din motive melancolice şi de tradiţie.
     Din punct de vedere estetic, domnul Mircea Cosmin identifică patru categorii mari de şeminee:
     - şeminee medievale, preponderent din piatră sau calcar masiv, de dimensiuni mari, cu un focar amplu deschis din şamotă, care necesită o foarte bună calculaţie a evacuării fumului;
     - şeminee rustice, unde la construcţie se folosesc în general cărămidă, piatră, piatră cioplită, lemn masiv îmbătrânit;
     - şeminee clasice, unde materialele care predomină sunt marmura, piatra şi lemnul;
     - şeminee contemporane - în strânsă legătură cu tendinţele de amenajare interioară din perioada respectivă, şeminee moderne, la care inoxul, marmura, sticla, fonta, etc. alături de imaginaţie definesc conturul unui şemineu de natura hi-tech.  

     În funcţie de focar şi finisaje un şemineu poate costa câteva zeci de mii de euro
     Preţurile pentru focare pornesc de la 250 euro+TVA şi pot ajunge până la 12.500 euro+TVA, acest lucru depinzând de caracteristile tehnice şi estetice ale produselor.
     Pentru finisajele de şeminee preţurile încep de la câteva sute de euro (cele produse în serie în fabrica "Acantus 3D" din Râşnov) şi ajung până la 20.000 euro (cele antice, unicate, recuperate din castele vechi şi recondiţionate)
     La Şeminee KaminoFocus sunt disponibile şeminee cu preţuri cuprinse între 1.600 - 2.100 euro, şeminee premium de la 2.100 - 5.000 euro şi şeminee exclusiviste cu preţuri între 5.000 - 17.000 de euro. Aceste preţuri orientative sunt pentru şeminee finalizate, cu transport, TVA inclus şi montaj oriunde în ţară. "Nu taxăm clienţii în funcţie de distanţă", subliniază domnul Florin Georgescu, de la "Şeminee KaminoFocus".
     Firma "Gaftos Production" din Boldeşti- Scăieni comercializează şeminee de la 1.800 euro, gama low la 7.000 euro, gama de lux (preţuri la cheie cu montaj inclus), dar domnul Eugen Gaftoi reprezentatul firmei, spune că exista şi şeminee exclusiviste care costă 10.000-20.000 euro.
     Firma E.G.S. Building Construct din Jilava, lângă Bucureşti, oferă şeminee complete, cu preţuri cuprinse între 1500 şi 6000 euro+ TVA, inclusiv finisaje personalizate. Oferta firmei este un şemineu complet, cu finisaj din marmură, la preţul de 1550 euro+TVA. Preţul mediu al unui şemineu cu încălzire convenţională este de 2500 - 3200 euro+TVA, în timp ce preţul mediu al unui şemineu cu focar centrală termică este de 3200 - 4300 euro+ TVA, ne-a spus domnul Dan Roşca reprezentatul firmei.
     
     Site-uri:
     www.semineebrasov.ro
     www.focareseminee.ro
     www.cosuridefum.com
     www.seminee-kaminofocus.ro
     www.semineeromania.ro
     www.seminee-gaftos.ro
     Reguli pentru amplasarea semineului
     Podeaua trebuie să fie capabilă să suporte greutatea şemineului. Poate părea evident, dar nu uitaţi că unele şeminee pot fi extrem de grele, ca să nu mai vorbim de greutatea unei instalaţii compuse dintr-un focar din fontă îmbrăcat complet în piatră sau cărămidă. Etajele de case vechi cu grinzi de lemn se pot prăbuşi uşor dacă nu se face un calcul de rezistenţă a acestora şi dacă nu se găsesc soluţii de distribuţie pe suprafeţe mari a greutăţii.
     În cazul montării unui focar deschis, se verifică întotdeauna distanţele de siguranţă faţă de pereţi şi mobilier impuse de către producător.
     Dacă podeaua este confecţionată din material combustibil (de exemplu, parchet), trebuie să fie protejată cu material incombustibil şi izolant, plasat sub şi în jurul şemineului pe o distanţă suficient de mare care să ofere siguranţă în exploatare.
     Camera în care sistemul de încălzire poate fi instalat nu trebuie să conţină alte echipamente pre-existente care folosesc acelaşi principiu de funcţionare, dacă acestea nu folosesc pentru combustie aer din exterior, de exemplu. În niciun caz nu pot fi instalate în locuri unde sunt sau vor fi prezente aparate cu tiraj natural, pompe de căldură sau conducte de aer colective. Alimentarea cu aerul necesar arderii trebuie să fie egală cu o secţiune liberă de cel puţin jumătate din secţiunea liberă a coşului, dar nu mai puţin de 200 cm pătraţi pentru dispozitive cu foc deschis (focare deschise sau focare cu dublă deschidere) şi 80 cm pătraţi pentru dispoziţie cu foc închis tradiţional (de ex. sobe). Aceste guri de admisie trebuie să fie protejate cu o grilă care nu reduce secţiunea necesară liberă şi plasate astfel încât să nu poată fi blocată în mod accidental. Debitul de aer poate fi, de asemenea, obţinut de la o cameră adiacentă, cu condiţia să fie liber fluxul de aer. În camera adiacentă nu trebuie să fie nici un alt echipament de ventilaţie forţată sau alte generatoare de căldură.
     Reguli pentru evacuarea fumului
     Instalarea coşului de fum trebuie să fie efectuată astfel încât să se asigure etanşeitatea elementelor componente, fiind astfel capabile să reziste produselor genera­te de procesul de ardere şi de condensare.
     Nu se foloseste niciodată aluminiu. Cele mai bune materiale sunt din oţel inoxidabil sau ţevi emailate de fier pentru sobe, oţel inoxidabil şi şamota termoizolată pentru şeminee.
     Conducta de fum trebuie să fie uşor inspectabilă, pentru a fi curăţată de funingine şi depuneri şi, pe tot parcursul de secţiune, constantă.
     Totodată trebuie să fie evitat pe cât posibil utilizarea de curbe deschise mai mult de 45 grade. Legăturile dintre piesele componente vor fi obligatoriu sigilate cu mastic refractar. Canalul de ardere trebuie să fie impermeabil şi izolat corespunzător, trebuie să reziste la solicitări mecanice normale, la temperaturi ridicate şi la acţiunea produselor de ardere şi de condensare a lor.
     Coşul de fum trebuie să aibă axa pe verticală, să asigure protecţia materialelor inflamabile prin izolaţii corespunzătoare, să aibă secţiunea interioară de preferat circulară, sau dreptunghiulară dar cu colţurile rotunjite rază de cel puţin 20 mm în ceea ce priveşte secţiunea şi înălţimea coşului, se vor respecta instrucţiunile producătorului de seminee.
     La baza de fum trebuie să fie prevăzută o cameră de colectare a condensului, o uşă de vizitare şi curăţire iar capătul terminal să fie prevăzut cu elemente speciale care asigură evacuarea fumului.
     Coşul de fum trebuie să gestioneze funcţionarea doar a unui singur consumator.
     În general se caută şemineele moderne, urmate de cele rustice şi apoi de cele clasice. Florin Georgescu, de la "Şeminee Kamino­Focus" susţine că o uşoară creştere a observat-o, faţă de anul trecut, la gama de şeminee metalice, minimaliste, care se pretează amenajărilor actuale, adap­tân­du-se perfect noilor tendinţe în materie de design interior.
     Dan Roşca, de la "E.G.S Building Construct", consideră că tendinţa actuală este minimalismul: focare cu geam drept, serigrafiat (doar geam, fără rama vizibilă a uşii), cu finisaje minimale, practic ancadramente cât mai simple, din materiale deosebite - sticlă, oţel, cupru, capabile să scoată în evidenţă personajul principal, focul.
     Trendul pieţei de şeminee este pe linia modernă, minimalistă de focare şi seminee, este de părere şi Eugen Gaftoi. În acelaşi timp stilul clasic se menţine în preferinţe deoarece nu se demodează.
     Domnul Gaftoi observă o scădere a cererii de şeminee rustice (cel mai vândut în România în ultimii ani). Acest trend se manifestă în toată Europa. O altă tendinţă a pieţei de lux este preferinţa faţă de focare cu suprafaţă vitrată mare şi prezenţa acesteia pe două sau trei laturi ale şemineului. Tendinţa minimalistă se manifestă în toate stilurile de şeminee, subliniază domnul Gaftoi.