A trebuit să vină peste noi, ca un tăvălug, criza economică mondială care a blocat finanţarea construcţiilor noi, ca să vorbim despre construcţia de locuinţe accesibile, sau ieftine, sau sociale, sau cum vreţi să le spuneţi. Noi le spunem locuinţe pentru actuala putere de cumpărare.
De mai bine de un an, constructorii şi producătorii de materiale de construcţii dezbat problema locuinţelor ieftine, dar ca şi cum ar fi un subiect tabu. Unii constructori spun că ieftin înseamnă de proastă calitate, la marginea oraşului, cu probleme de acces şi utilităţi. Alţi producători susţin că există sisteme constructive inovatoare, care permit construcţia de locuinţe accesibile, de bună calitate.
Dezvoltatorii şi-au băgat capul între umeri după ce au redus, anul trecut, preţurile apartamentelor noi construite în perioada de vârf a pieţei, tocmai ca să mai vândă ceva şi să mai fie în piaţă. Mai nou, dezvoltatorii bucureşteni au început să susţină, la unison, că reducerile s-au cam stopat, undeva la 900-1.000 de euro/mp construit. Pentru ei, subiectul construcţiei de locuinţe ieftine, sau accesibile, sau cum vreţi să le spuneţi, pare dureros, având în vedere preţurile la care au construit în perioada 2006 - 2008.
Îi înţelegem pe toţi şi le dăm dreptate tuturor. Dar asta nu înseamnă că realizarea de locuinţe pentru ce pot acum românii să cumpere nu este un proiect realizabil, din care să iasă profit pentru toate părţile implicate. Întreg sistemul de valori imobiliare şi cutuma la care ne-am raportat până în anul 2008 a dis-părut odată cu criza. Trebuie "inventat" un nou sistem de dezvoltare i-am putea spune, care să funcţioneze şi în aceste vremuri economice tulburi.
De foarte mult timp, în ţara noastră, ieftin înseamnă şi de proastă calitate. Într-o ţară care abia începuse să se dezvolte după anul 2000, criza a întrerupt brutal goana după profit, după prosperitate, după formarea metropolelor cu oraşe satelit. Am importat în disperare materiale de construcţii ca să facem faţă cererii de imobile noi. Antreprenorii nu mai ştiau de unde să aducă muncitori ca să facă faţă valului de comenzi noi. Aşa au ajuns muncitorii chinezi să vină în România ca pe un pământ al făgăduinţei în care primeau suficienţi bani să-şi întreţină familiile numeroase de acasă. Dezvoltatorii construiau oriunde, orice şi licitau nebuneşte ca să cumpere terenuri mai acătării de la foste întreprinderi de stat sau de la proprietari repuşi în posesie de primării. Cumpărătorii erau disperaţi să cumpere azi o locuinţă pentru că mâine devenea mai scumpă cu 5 - 10.000 de euro. Aşa s-a dezvoltat ideea că eşti fraier dacă nu obţii profit de minim 30% din construcţia şi vânzarea de locuinţe noi.
Ei bine această perioadă nebună s-a terminat. Trebuie să punem punct şi să o luăm de la capăt. Nu credem că actorii pieţei noastre de construcţii noi s-au trezit la realitate din acest coşmar urât al crizei. Ei încă jelesc vremuri demult apuse şi când se uită la ce oferă prezentul îi apucă depresia.
Le dăm o veste. Lumea nu se opreşte aici, iar economia trebuie reinventată pe alte principii, care să ia în considerare ce mai pot cumpăra acum românii. De aici trebuie pornit. Nevoia de locuinţe este enormă în ţara noastră. Unii spun că ne-am învăţat proprietari şi că proprietatea este un lux în străinătate, unde majoritatea stau cu chirie şi se mută de câte ori au chef.
Ei uite că românii sunt altă specie a Europei care preferă să stea în casa lor şi nu a altora. Cum răspunzi acum unei astfel de nevoi? Este o piaţă pe care nu o poţi ignora, iar stoparea construcţiei noi de locuinţe pe motiv că e criză este cea mai proastă idee posibilă, care ne va arunca înapoi cu zece ani.
Cu toate acestea, noi nu am experimentat, după revoluţie, sistemul chiriilor controlate sau al ansamblurilor construite special pentru închiriere. Nu cred că familiile tinere ar spune "nu" unei chirii mai mici decât rata la bancă. Sistemul le-ar deschide multe opţiuni şi le-ar permite economisirea (un gest sănătos demult uitat de români, odată cu dezvoltarea pieţei creditelor ipotecare).
Numai că, deocamdată, nimeni nu vine în întâmpinarea acestei cereri cu soluţii de închiriere sau de vânzare. Nimeni nu se uită la problemele cu care se confruntă actuala cerere ca să identifice ce înseamnă locuinţe accesibile, care este preţul accesibil pentru actualii cumpărători şi care este montajul financiar prin care le poţi satisface nevoile de locuire.
Repetăm: această cerere enormă care va genera renaşterea pieţei construcţiilor noi este o soluţie excelentă pentru ieşirea din criză. Trebuie cercetată. Statul este neputincios în a găsi soluţii economice viabile pentru stoparea căderii economice. A putut să vină doar cu Prima Casă. Nu este suficient. Mai departe trebuie să lucreze mediul privat. Poate şi statul va fi dispus să dea o mână de ajutor dacă i se pun pe tavă idei.
Este mare lucru să ai o piaţă pe vremuri de criză când cererea scade în toate domeniile. Criza generează şi oportunităţi, aşa că nu mai aşteptaţi acele comenzi de la stat ca să vă menţineţi firmele de construcţii pe linia de plutire. Nevoia de locuinţe este cu totul specială, fie că trebuie să o achiziţionezi, fie că trebuie să o închiriezi.
Zbaterea oricărui om după vârsta majoratului este să-şi asigure un acoperiş deasupra caputului. Faptul că este criză nu înseamnă că acei cumpărători fără posibilităţi financiare mari vor dormi în stradă sau se vor înghesui toată viaţa pe la rude şi părinţi.
