Măsura aplicării retroactive a TVA pentru tranzacţiile imobiliare efectuate de persoanele fizice în perioada 2005-2008, considerate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) drept acte cu caracter de continuitate, realizate în scop comercial, a generat o serie de controverse aprige şi dezbateri publice. Referitor la acest aspect, Gabriel Biriş, avocat specializat pe taxe şi impozite, ne-a declarat: "Fundamentul legal este oarecum neclar. ANAF s-a referit mai întâi la
Soluţionarea constă în completări la Codul Fiscal
Demersurile domnului Biriş pentru clarificarea domeniului au început încă din 2004. "Am încercat să conving de necesitatea reglementării domeniului odată cu introducerea cotei unice. S-a considerat însă că nu este oportun, deoarece piaţa trebuia stimulată. În 2005, atunci când Ministerul Finanţelor a susţinut că majorarea TVA este singura soluţie pentru creşterea veniturilor bugetare ciuntite iniţial de impozitul de 16%, am susţinut că dacă s-ar elimina abuzul de microîntreprinderi şi s-ar supune cotei unice şi câştigurile obţinute de persoanele care fac operaţiuni cu imobile, s-ar strânge de cel puţin două ori mai mult la buget. În fapt, ar fi fost chiar de patru ori mai mult", precizează domnul Biriş. În opinia domniei sale, rezolvarea este una simplă şi constă în introducerea definiţiilor pentru "fapte de comerţ" şi "comerciant" în Codul Fiscal. De asemenea, menţionarea scutirii de impozit doar în cazul vânzării într-o perioadă determinată a unui imobil cu destinaţie de locuinţă. "Nu cred că persoanele care fac tranzacţii cu imobile sau construiesc trebuie să aibă un tratament diferenţiat faţă de comercianţi. Dar, tratamentul fiscal trebuie să fie clar, să ştie fiecare ce obligaţii are", atrage atenţia domnul Gabriel Biriş.
În majoritatea statelor care au un sistem dual (cod civil şi cod comercial), operaţiunile cu imobile sunt considerate fapte de comerţ. În schimb, în statele care nu au un sistem dual (ci aşa-numitul "common law") problema nu se pune deoarece nu există distincţie între civil şi comercial. Prin urmare, astfel de tranzacţii sunt fie supuse regulilor comune de impozitare pentru fapte de comerţ, fie au prevederi speciale. În cazul României însă, vânzările de imobile au fost scoase de legiuitor în afara sferei comerciale. În consecinţă, dacă legiuitorul ar fi vrut sa le încadreze din punct de vedere fiscal în sfera comercială, ar fi trebuit să includă prevederi speciale în Codul Fiscal.
Statul riscă nişte cheltuieli imense şi destabilizarea sistemului bancar
Potrivit domnului Biriş, cumpărătorul final al imobilelor tranzacţionate de persoane fizice nu poate fi obligat de către ANAF să plătească TVA, pe considerent că aceasta reprezintă prin definiţie o taxă de consum. Însă, dacă autoritatea fiscală adaugă TVA la preţul de vânzare, deci nu extrage TVA din preţ, cum este normal, teoretic vânzătorul poate chema în garanţie cumpărătorul. Astfel, în cazul în care ar pierde litigiul cu autoritatea fiscală să poată recupera de la cumpărător TVA-ul pe care acesta l-ar fi datorat la achiziţionarea imobilului. Presiunea asupra vânzătorului este cu atât mai mare dacă autoritatea fiscală recurge la măsura sechestrului asigurator. Împotriva măsurii în sine vânzătorul nu poate face nimic. Cel mult, poate înainta fie o cerere de suspendare a executării actului adminis-trativ, fie o contestaţie la executare, adresată la instanţa competentă sau amândouă, explică sursa citată.
Domnul Biriş nu este prea optimist nici în privinţa ipostazei în care se află inspectorii fiscali, care execută controalele la ordinul ANAF. Dacă nu execută dispoziţiile de la conducerea ANAF riscă sancţiuni disciplinare, iar dacă le execută riscă plângeri penale din partea persoanelor controlate."Trebuie să existe mai multă responsabilitate din partea factorilor politici. Sunt soluţii mult mai eficiente şi echilibrate de rezolvare a problemei", subliniază domnul Biriş.
Printre riscurile pe care şi le asumă Statul român domnia sa menţionează cheltuielile imense cu procesele rezultate şi eventualele despăgubiri către contribuabilii afectaţi, dacă statul va pierde procesele. La acestea se adaugă şi efectele asupra sistemului bancar. "Din băncile româneşti s-au evaporat mai mult ca sigur sute de milioane de euro, pentru a se contracara măsura de executare silită. În plus, băncile ar putea fi puse în pericol de un nou val de scădere a preţului la imobile, în cazul în care ANAF va inunda piaţa cu executări silite", conchide avocatul Gabriel Biriş.
