Când Sixense Group a intrat în România, în urmă cu 15 ani, nu venea pe o piaţă formată. Monitorizarea geotehnică şi structurală era, la momentul respectiv, un domeniu aproape inexistent în peisajul local: puţin înţeles, rareori bugetat, tratat ca o formalitate.
15 ani mai târziu, Sixense România este cea mai importantă companie specializată în servicii de urmărire a comportării construcţiilor în timp din ţară, singura cu un laborator autorizat dedicat exclusiv monitorizării geotehnice şi structurale. Dincolo de cifre, compania condusă de Mariana Garştea, Director General şi Preşedinte al Asociaţiei Profesionale de Monitorizare Geotehnică şi Structurală (APMGS), s-a construit şi s-a dezvoltat în jurul unei credinţe importante: că infrastructura nu se gestionează pe baza presupunerilor, că datele trebuie să iasă din rapoarte şi să intre în decizii reale, că grija faţă de mediul construit este o responsabilitate.
Mariana Garştea vorbeşte în continuare despre cum arăta industria când au început, ce s-a schimbat şi ce rămâne de îmbunătăţit de acum înainte, lecţiile unui parcurs construit din perseverenţă şi convingere - şi despre cum arată următorii 15 ani pentru o industrie care începe, treptat, să gândească şi să acţioneze preventiv.
Grupul Sixense are o prezenţă internaţională cu istoric şi greutate - cum arăta piaţa construcţiilor şi, mai ales, zona de monitorizare structurală şi geotehnică, atunci când aţi intrat în România?
Este impropriu spus că aveam o piaţă pentru monitorizare structurală şi geotehnică în adevăratul sens al cuvântului.
Când Sixense Group a intrat în România, proiectul care i-a adus aici a fost şi a rămas unul de referinţă: Prima secţiune a Liniei de Metrou 5 din Bucureşti, un proiect de infrastructură critică unde sănătatea structurală nu putea fi lăsată la întâmplare. Însă în general doar aceste tipuri de proiecte începeau să problematizeze la momentul respectiv necesitatea de a avea servicii profesioniste de urmărire a comportării construcţiilor în timp. Nu mai discutăm şi despre a avea instrumente moderne - monitorizare automatizată, cu alerte la depăşirea pragurilor de siguranţă, ceva care părea mult înaintea vremurilor la momentul respectiv pentru majoritatea factorilor de decizie.
Deci aveam de-a face cu o piaţă cu multe lipsuri şi provocări:
- O lipsă generală de informaţie despre subiectul sănătăţii structurale
- Puţini profesionişti care să aibă cunoştinţe tehnice să înţeleagă domeniul nostru şi valoarea pe care o aduce el
- Jucători care contribuiau la percepţia mai degrabă eronată asupra comportării construcţiilor în timp - prin faptul că întreţineau practici greşite: proiecte copy-paste, date incorecte din teren, rapoarte cu care nu se întâmpla nimic ulterior, expertiză redusă pentru a gestiona proiecte importante ale mediului construit etc.
- Factori de decizie care cunoşteau prea puţin din legea şi standardele domeniului - şi, ca atare, aplicau trunchiat, greşit sau chiar deloc aceste standarde, expunându-se unor riscuri enorme
- O lipsă de ghidaj referitor la cum anume contribuie serviciile de monitorizare geotehnică şi structurală la prelungirea duratei de viaţă a mediului construit şi la eficientizarea investiţiilor
- Proiecte - de toate tipurile: private şi publice - în care urmărirea comportării în timp nu era prioritizată, bugetată, luată în calcul, menţinută pe termen lung (în exploatare, nu doar în execuţie).
De aici am pornit acum 15 ani şi de-asta spun mereu că ne uităm în urmă şi vedem câţi paşi şi ce călătorie imensă am reuşit să parcurgem între timp.
Sixense România a contribuit foarte mult la responsabilizarea industriei de construcţii locale. Cum aţi construit acest proces şi cât de dificil a fost? Spune-ne mai multe despre parcursul vostru de-a lungul celor 15 ani de activitate.
Într-o anumită măsură, responsabilitatea a venit din noi în primul rând. Chiar fără să o aducem public şi explicit pe masă de la bun început, ea a fost mai întâi o valoare în care noi am crezut - ca profesionişti şi ca echipă. În plus, cred că monitorizarea geotehnică şi structurală presupune inerent responsabilitate, ca natură a activităţii.
Apoi, treptat, ne-am dat seama că trebuie să creăm conversaţia despre responsabilitate de la zero. Nu ştiam ce ne aşteaptă, nu ştiam la ce călătorie lungă ne înhămăm, dar ştiam că, dacă nu începem să vorbim despre cum credem că trebuie făcute lucrurile - corect, transparent, cu atenţie la calitate -, nici nu putem să ne mişcăm din locul în care era piaţa. Aşa că, în loc să rămânem pasivi, să adoptăm în continuare mentalitatea lui „merge şi-aşa”, „aşteptăm să se schimbe” sau „nu putem face nimic”, am ales să credem că schimbarea chiar începe cu noi.
Aş minţi să spun că nu au fost momente grele sau că nu ne-am îndoit nicio secundă că vom vedea cum această schimbare se propagă mai departe şi că nu mai vorbim singuri, dar am ales să credem în continuare în miza muncii noastre, în valoarea pe care o aduce domeniul nostru, în felul în care ştim să ne facem treaba.
Legat de parcursul nostru, pot să spun că am pornit de la o piaţă aproape inexistentă - la a fi cea mai importantă companie specializată în monitorizare geotehnică şi structurală, cu o echipă de peste 40 de persoane, 2 birouri în ţară, proiecte din toate industriile şi un business care creşte constant în ultimii ani. Dincolo de cifre, 15 ani mai târziu - mă bucură mai tare faptul că văd încrederea în privirea celor cu care stau de vorbă, în modul în care se discută despre grija faţă de mediul construit, în cererile active pe care le primim, în conversaţiile care se deschid mult mai fluid şi în toţi oamenii pe care i-am întâlnit şi care mi-au spus: „Rezonez foarte mult cu discursul vostru. Vă apreciez pentru că aţi avut curajul să spuneţi lucrurilor pe nume”. Astea sunt schimbările adevărate care ne dau energie să continuăm.
Simţi că astăzi există o schimbare reală de mentalitate în industrie? Ce s-a schimbat cel mai mult - şi unde mai este loc de creştere?
Cu siguranţă, da. Cum spuneam mai sus, fără o schimbare de mentalitate - nu cred că am mai fi fost azi aici.
Ca în orice fel de proces şi în orice fel de industrie, există în continuare lucruri care pot fi îmbunătăţite. Acum există informaţie suficientă despre monitorizarea geotehnică şi structurală, însă cred că e important să trecem la pasul următor: chiar să folosim datele ca pe un instrument de decizie. Să nu ne oprim la a bifa activitatea, la a ne uita pe un raport, la a produce „hârtii” şi documente, ci să aşezăm monitorizarea în mâinile şi la dreapta oricărui factor de decizie - dezvoltator, autoritate publică, gestionar de infrastructură etc. -, care să o folosească cu intenţie şi în mod proactiv pentru că vrea să aibă un proiect care să stea în picioare şi peste zeci de ani.
Cum te-a schimbat parcursul companiei pe tine, ca lider? Care sunt principalele lecţii pe care le iei din prezenţa de 15 ani a companiei pe care o conduci în România?
Sunt foarte multe lecţii care cred că m-au făcut nu doar un lider mai bun, ci un om mai bun.
Prima - şi poate una dintre cele mai importante - este cea a rezilienţei pe care mi-au dat-o tot acest exerciţiu şi efort constant de a rămâne în industrie şi de a persista în ceea ce facem. Pentru că, aşa cum explicam deja, au fost momente în dezvoltarea noastră când renunţarea părea nu doar raţională, ci şi aproape obligatorie. Dar am rămas, din convingerea că momentul cel mai greu este chiar cel în care trebuie să rămâi.
Apoi, deşi am fost educată să iau decizii din analize, cifre şi validări externe, am învăţat pe parcurs că există un alt tip de semnal pe care, dacă îl ignori, plăteşti scump: instinctul. Unele dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat au venit dintr-un loc în care analiza şi instinctul au coincis, iar unele dintre cele mai costisitoare ezitări au venit din momente în care ştiam ce e de făcut, dar am aşteptat să fiu convinsă de alţii.
Nu în ultimul rând, una dintre lecţiile majore pentru mine a fost şi că pasiunea nu e suficientă, dar fără ea nu ajungi nicăieri. La Sixense România, facem ce facem pentru că ne pasă cu adevărat în primul rând. Cred că, dacă nu ai asta în interior, atunci când vin momentele dificile - şi ele vin întotdeauna -, va fi greu să rezişti şi să continui. Mai cred şi că a continua să munceşti cu corectitudine, cu speranţă, cu încredere, chiar şi când rezultatul întârzie şi nimeni nu te vede, e singurul avantaj competitiv care nu se poate copia.
Cum te uiţi la următorii 15 ani ai industriei de monitorizare geotehnică şi structurală?
Vreau să continuăm să schimbăm o mentalitate; nu o linie de business, nu un contract, ci o mentalitate.
Prea des România tratează infrastructura ca pe ceva care există până cedează şi, ca atare, monitorizarea încă e văzută deseori ca un centru de cost, ca o birocraţie, ca ceva ce faci pentru că te obligă legea şi atât. Îmi doresc ca, peste alţi 15 ani, să nu mai fie aşa. Vreau ca proprietarul unui bloc, primarul unui oraş şi ministrul care semnează un proiect de infrastructură să gândească preventiv în mod natural, pentru că îşi înţeleg cu toţii responsabilitatea.
Ce mă interesează este să fim parte din această schimbare de paradigmă. Mai ales că deja am fost acolo înainte ca toată lumea să înţeleagă de ce contează subiectele despre care vorbim.
Aleg să continui să cred că se poate şi să nu pierd convingerea că merită să luptăm pentru standardul corect, indiferent că suntem singura voce din cameră sau că progresul este mai lent decât ne-ar plăcea.
(C)
