"Proiectul «Lift pentru Viaţă» va avea şi un impact economic important"

(Interviu cu senatorul PSD Robert Cazanciuc)

Reporter: Ce date şi analize au stat la baza iniţierii programului naţional "Lift pentru Viaţă" şi în ce măsură acesta răspunde unei nevoi structurale a fondului locativ construit înainte de 1990?

Robert Cazanciuc: Ideea construirii de lifturi la blocurile de 3 sau 4 etaje mi-a venit în urmă cu trei ani, la Giurgiu, în încercarea de a implementa un program de dezvoltare locală, ca senator de Giurgiu. După discuţii avute cu un prieten arhitect, am ajuns la concluzia că nevoia stringentă a oamenilor este aceea de a ieşi din casele în care sunt izolaţi. Am lansat public ideea şi am primit foarte multe mesaje despre situaţii în care oamenii au fost scoşi din case de la etajul 4 cu ajutorul pompierilor pentru a putea fi duşi la spital. Şi pentru că energiile pozitive se adună, la scurt timp, am reuşit să văd la Munchen câteva blocuri vechi cu lifturi exterioare. Dincolo de astfel de mesaje primite, sunt şi propriile experienţe, în familia mea mai largă, cu rude care, în anii "70, au primit apartamente la etajul 4, în Bistriţa sau Cluj, iar astăzi cea mai mare bucurie a lor este când vin nepoţii şi îi ajută la cumpărături sau să se deplaseze la doctor.

În documentarea mea, am constatat că sunt state vest-europene unde deja s-au construit astfel de lifturi - în Spania, au fost folosite fonduri publice în cadrul unui program guvernamental, în Polonia, s-au folosit fonduri europene.

Situaţia unor blocuri construite fără lift, pentru a acoperi nevoia mare de locuinţe, după Al Doilea Război Mondial, face ca această problematică să fie de mare actualitate în multe ţări europene.

Nota de fundamentare întocmită a folosit date publice şi private, fie de la Institutul Naţional de Statistică, fie de la Patronatul Societăţilor de Ascensoare, dar şi datele unor pasionaţi de statistică.

Nevoia este fără doar şi poate una reală şi presantă, dacă ne gândim ce eforturi fac şi ce chinuri îndură seniorii noştri sau persoanele cu dizabilităţi pentru a-şi putea rezolva problemele curente, cum ar fi mersul la cumpărături, la doctor sau la biserică. Şi asta de ani şi ani de zile.

Reporter: Cum a fost calculată estimarea de aproximativ 3,8 milioane de potenţiali beneficiari şi ce tipuri de blocuri vor avea prioritate în cadrul programului?

Robert Cazanciuc: Estimarea are la bază cifrele furnizate de Institutul Naţional de Statistică, conformă căruia avem aproape 90.000 de blocuri de 3 şi 4 etaje.

Programul a fost gândit să fie realizat în două etape. În prima etapă, pilot, care va cuprinde 100 de blocuri, se vor stabili standarde de cost pentru proiectare şi execuţie şi se vor clarifica chestiunile juridice şi tehnice necesare implementării în bune condiţii a programului la nivel naţional.

Proiectul de lege cuprinde câteva criterii de prioritizare a blocurilor care vor intra în program plecând de la nevoia de a sprijini persoanele cu dizabilităţi, cu mobilitate redusă, precum şi persoanele pentru care vârsta înaintată devine un impediment chiar şi la deplasări în parcul din faţa blocului.

Reporter: Care este modelul de finanţare propus pentru instalarea lifturilor şi cum vor fi împărţite responsabilităţile între stat, autorităţile locale şi asociaţiile de proprietari?

Robert Cazanciuc: Având în vedere numărul extrem de mare de blocuri fără lift ce se regăsesc practic în toate oraşele ţării, este clar că va fi dificil ca proiectul să fie finanţat din fonduri naţionale.

România este din păcate pe ultimul loc în Europa la numărul de lifturi în funcţiune, instalate în mod special în blocurile de 8-10 etaje - aproximativ 55.000 de lifturi. Bulgaria, având o populaţie pe jumătate faţă de a noastră, are 100.000 de lifturi în funcţiune, iar Grecia, 300.000 de lifturi, cu aceeaşi populaţie ca Bulgaria. Ştiţi că există un judeţ în România în care funcţionează doar patru lifturi?

Eu sper ca Ministerul Dezvoltării să primească în bugetul din acest an, aflat în discuţii la această oră, suma necesară pentru proiectul-pilot. Din datele primite de la producători şi constructori, costul unui lift este de aproximativ 50.000 de euro, inclusiv structura exterioară pe care se va monta.

Este vital, aş spune, ca proiectul-pilot să demareze anul acesta astfel încât să poată fi folosit drept exemplu de bune practici ce poate fi replicat în multe ţări europene, şi să stea la baza demersurilor României pentru ca în exerciţiul bugetar 2028-2034 al Uniunii Europene să poată fi aprobată o linie de finanţare dedicată acestui tip de program, care va duce la creşterea accesibilizării locuinţelor, răspunzând astfel uneia dintre cele mai mari provocări ale Europei: gestiunea îmbătrânirii populaţiei.

Reporter: Ce soluţii tehnice sunt avute în vedere pentru blocurile care nu au spaţiu prevăzut pentru lift şi ce costuri suplimentare presupun acestea?

Robert Cazanciuc: Soluţii tehnice există şi sunt convins că se vor găsi acolo unde par, la prima vedere, că nu există deloc. Lifturile se pot monta fie pe exterior, fie în interior. Eu nu am studii în construcţii sau proiectare, dar inginerii şi arhitecţii au soluţii tehnice potrivite pentru fiecare situaţie care au fost deja prezentate şi la dezbaterea pe care am organizat-o, în luna noiembrie, la Senat, cu profesionişti şi reprezentanţi ai mediului academic din domeniu.

Extrem de puţine blocuri cu 3 şi 4 etaje din România au spaţiu unde s-ar putea construi un lift interior. Din datele pe care le am la dispoziţie, soluţia tehnică va fi cu precădere cu lift exterior.

Printre veştile bune este aceea că blocurile construite înainte de 1989 au respectat anumite tipare. Iar din datele primite de la un fost institut de proiectare, există în jur de 10 tipuri de proiecte care au fost multiplicate în anumite cartiere şi oraşe.

Probabil vor exista puţine cazuri în care nu se va putea monta lift nici în interior, nici în exterior, dar aceasta nu înseamnă că milioane de români care locuiesc în blocurile unde tehnic este posibilă instalarea lifturilor să nu beneficieze de această invenţie care de mai bine de 100 de ani face mai uşoară viaţa oamenilor.

Reporter: Cum se corelează acest program cu alte politici publice privind accesibilizarea locuirii, îmbătrânirea populaţiei şi incluziunea persoanelor cu dizabilităţi?

Robert Cazanciuc: Eu cred că acest program vine mai degrabă să completeze setul de măsuri şi politici publice existente la ora actuală - Strategia Naţională a Locuirii 2022-2050, Strategia Naţională privind Îmbătrânirea Activă şi Serviciile de Îngrijire pe Termen Lung (2023-2030), Strategia Naţională privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi "O Românie echitabilă" 2022-2027. Toate au ca scop îmbunătăţirea accesului la locuinţe sociale, accesibilizarea locuinţelor pentru grupuri vulnerabile, sprijin pentru independenţa persoanelor în vârstă, protecţia efectivă a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi. Cred că această iniţiativă nu face altceva decât să dea viaţă unor strategii care, din păcate, nu de puţine ori, au rămas documente într-un sertar.

Reporter: Ce mecanisme de monitorizare şi control sunt prevăzute pentru a preveni întârzierile, depăşirile de costuri sau derapajele administrative?

Robert Cazanciuc: Aşa cum spuneam, rolul proiectului-pilot este de a stabili standarde de cost şi de implementare. Proiectul prevede ca cea mai amplă fază, a doua, să fie derulată de administraţiile locale împreună cu asociaţiile de proprietari. Dacă vom reuşi să finanţăm proiectul din fonduri europene, cu siguranţă programul care va permite desfăşurarea unor asemenea lucrări va stabili termene şi intervale de derulare, precum şi mecanisme de control. Dincolo de cei implicaţi efectiv în derularea programului (Ministerul Dezvoltării, autorităţi publice, agenţii de dezvoltare) un rol important în acţiunea de monitorizare va avea Ministerul Muncii, titularul proiectelor sociale din România.

Reporter: Care este perspectiva de extindere a programului după faza pilot şi ce şanse reale există ca, în exerciţiul bugetar european 2028-2034, să fie asigurată o linie de finanţare dedicată?

Robert Cazanciuc: Având în vedere beneficiile nu doar sociale, în sensul uşurării vieţii a milioane de români al căror trai este dificil în blocurile de 3 şi 4 etaje, proiectul va avea şi un impact economic important. Discutăm de mii de locuri de muncă ce se vor crea în perioada de derulare a programului, pentru cel puţin 10 ani, dar şi ulterior, pentru întreţinerea acestor instalaţii a căror viaţă va fi de zeci de ani. Acest proiect poate reprezenta un pilon important al programului de relansare economică de care se vorbeşte în ultimul timp.

Nu am întâlnit până acum niciun coleg parlamentar, de la niciun partid, care să nu susţină acest proiect. Cred că este o şansă uriaşă pe care România nu are voie să o rateze pentru a convinge Bruxelles-ul să finanţeze acest proiect, pentru că problematica se regăseşte în majoritatea statelor UE şi pentru că îmbătrânirea populaţiei reprezintă una dintre marile provocări ale Europei. Accesibilizarea locuinţelor este de asemenea un obiectiv asumat de câţiva ani ca proiect prioritar la nivelul politicilor Uniunii Europene.

Reporter: Vă mulţumim!