Conceptul de dezvoltare durabilă trebuie transpus de la un nivel teoretic la unul concret, inclusiv la nivelul societăţii româneşti. Acest lucru este cu atât mai important cu cât România deţine pentru un an preşedinţia Comisiei de Dezvoltare Durabilă a Organizaţiei Naţiunilor Unite prin persoana domnului László Borbély, Ministrul Mediului şi Pădurilor. Principalele implicaţii rezultate din această poziţie au fost prezentate în cadrul conferinţei "Identificarea soluţiilor privind implementarea deciziilor globale la nivel naţional", eveniment organizat de Ministerul Mediului şi Pădurilor în colaborare cu Academia Română.
Domnul László Borbély a declarat în cadrul conferinţei: "Avem obligaţia să facem mai mult pe direcţia de strategie şi dezvoltare durabilă. Trebuie să existe o strategie pentru economia verde, ori pentru aceasta sunt necesari bani. În 2010 am avut în jur de un miliard de euro la Fondul de Mediu. Au fost alocate fonduri pentru programe precum Rabla şi Casa Verde. Sper ca până la sfârşitul acestui an să se întrunească şi Comitetul Interdepartamental pentru Dezvoltare Durabilă, ar fi pentru prima dată de la înfiinţare. Avem ambiţia de a face funcţional Comitetul şi să aibă efecte concrete în economie. După 1990 nu am mai avut plan cincinal, dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie să existe o strategie care să treacă mai departe de ciclul guvernamental. După 20 de ani avem lacune în privinţa strategiei".
În calitate de preşedinte al Comisiei de Dezvoltare Durabilă a ONU, domnul Borbely a precizat că aceasta abordează subiecte precum mineritul, poluarea chimică, transporturile, managementul deşeurilor, producţia şi consumul sustenabil. Nu mai puţin de 192 de ţări vor trebui să fie de acord cu luările de poziţie ale acestei Comisii, iar pentru România deţinerea preşedinţiei este o oportunitate de a-şi exprima punctul de vedere la nivel internaţional.
Domnul Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, a accentuat necesitatea existenţei unui raport de colaborare între mediul politic şi cel academic, inclusiv pe probleme de dezvoltare durabilă: "Între omul de ştiinţă şi politician trebuie să existe o punte, o colaborare, deoarece omul de ştiinţă are viziunea de lungă durată".
Pe de altă parte, în opinia domnului Călin Georgescu, expert în dezvoltare durabilă şi Raportor special ONU, dezvoltarea durabilă nu trebuie să fie doar apanajul Ministerului Mediului, ci trebuie să devină un mod de viaţă. Domnia sa rezumă cea mai mare problemă în implementarea dezvoltării durabile în felul următor: "Unii solicită bani, alţii refuză să plătească".
În privinţa situaţiei României, domnul Georgescu subliniază că trebuie să se ajungă la un "stat al bunăstării", care să investească în clasa mijlocie, ori în prezent
"statul nu există, este un stat minimal". Domnia sa atragea atenţia că deşi există la nivel naţional o strategie de dezvoltare, aspectele prevăzute de aceasta nu au fost duse la îndeplinire, astfel încât în continuare lipseşte viziunea pe termen lung: "Dezvoltarea durabilă nu este o parte din ceva, ci viziunea pe termen lung, care ne lipseşte de 20 de ani".
Dezvoltarea durabilă presupune o corelarea între aspectele economice, sociale şi de mediu. Dintre acestea, factorul ecologic a devenit cel mai important, apreciază domnul Gheorghe Zaman, membru corespondent al Academiei Române şi director al Institutului de Economie Naţională. Potrivit domniei sale, toate ţările lumii sunt în tranziţie la dezvoltarea durabilă sau "înverzirea" economiei, iar România nu poate să facă abstracţie de acest fapt. "Avem abordări strategice, dar fragmentare, ele trebuie subsumate strategiei naţionale", afirmă domnia sa. De asemenea, este necesară implementarea unor indicatori pentru dezvoltarea durabilă. Trebuie acţionat nu doar la nivel de stat şi lege, ci şi prin societatea civilă. În privinţa întreprinzătorilor privaţi, trebuie să se aplice conceptul "poluatorul plăteşte". În acest sens, rolul statul este de a rezolva ceea ce nu poate soluţiona economia de piaţă, având drept pârghie taxele.
O altă problemă semnalizată de domnul Gheorghe Zaman este gradul de absorbţie "extrem de scăzut" a fondurilor structurale şi de coeziune. Mai mult, criza economică a determinat ca gradul de absorbţie să nu poată creşte deoarece beneficiarul nu mai are posiblitatea să-şi asigure cofinanţarea. "Programele ar trebui revizuite. Datorită crizei, o serie de evaluări nu mai sunt realiste, de actualitate. Avem Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013, convenit cu Uniunea Europeană, avem Cadrul Naţional Strategic de Referinţă, şi ele trebuie revizuite potrivit impactului crizei, aşa cum trebuie revizuit inclusiv capitolul de mediu din Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană", subliniază directorul Institutului de Economie Naţională.
Din altă perspectivă, domnul Vladimir Rojanschi, proprector al Universităţii Ecologice Bucureşti, atrage atenţia că în România există încă pierderi mari de materiale şi energie în modelul de consum şi producţie, chiar şi de trei ori mai mari faţă de ţările din vestul Europei. Prin urmare, este necesară trecerea la măsurarea dezvoltării durabile, iar acest lucru poate fi realizat numai folosind indicatori specifici.
Doamna Lavinia Andrei, preşedintele organizaţiei neguvernamentale "Terra Mileniu III", consideră necesar ca statul să încurajeze achiziţiile publice ecologice şi să aplice în mod "real" teremenul de dezvoltare durabilă. De asemenea, să existe o predictibilitate şi coerenţă a programelor de mediu în ceea ce priveşte durata, condiţiile, alocările financiare.
