România se află pe locul al patrulea în topul ţărilor europene cu cele mai ieftine locuinţe

România se află pe locul al patrulea în topul ţărilor europene cu cele mai ieftine locuinţe, după Turcia, Bos­nia şi Herţegovina şi Albania, cu un preţ mediu de 1.676 de euro/mp în 2024, în creştere cu 11,5% de la 1.504 euro/mp în 2023, conform datelor Deloitte. Specialiştii din cadrul firmei de consultanţă arată că ţara cu cele mai scumpe locuinţe este Luxemburg, cu o medie de 8.760 de euro/mp în 2024.

Per ansamblu, 18 din cele 28 de ţări analizate au înregistrat creşteri ale preţurilor medii pentru locuinţe, cele mai importante fiind în Polonia (+19,3%) şi Albania (+16,5%), iar scăderi notabile au fost consemnate în Turcia (-12%), Luxemburg (-3,4%) şi Olanda (-2,3%).

Dintre ţările membre UE analizate în studiul Deloitte, preţuri ridicate se înregistrează şi în Austria (5.053 euro/mp), Portugalia (5.049 euro/mp), Finlanda (4.889 euro/mp) şi Germania (4.800 euro/mp), în timp ce sub 2.000 euro/mp mai întâlnim doar în Grecia (1.792 euro/mp) şi România, cu menţiunea că, pentru Bulgaria şi Irlanda, nu există date privind media naţională.

Irina Dimitriu, Partener Reff & Asociaţii | Deloitte Legal, lider al serviciilor de consultanţă pentru sectorul imobiliar în cadrul Deloitte România, subliniază: "Preţurile proprietăţilor rezidenţiale din Europa continuă să reflecte o interacţiune complexă între constrângerile ofertei de locuinţe noi, respectiv costurile de construcţie în creştere, condiţiile de finanţare mai stricte şi reglementările mai complexe, şi preocupările legate de perspectivele economice şi de evoluţia nivelului de trai din ţările analizate. România este printre ţările în care preţurile au crescut, în 2024, pe fondul cererii ridicate şi al deficitului de locuinţe noi, iar tendinţa se menţine, cel puţin pe termen scurt, având în vedere majorarea TVA la 21% pentru locuinţele noi (inclusiv pentru cele care beneficiau de cotă redusă) şi incertitudinile cu privire la regulile de urbanism, în principal în Bucureşti. Pe de altă parte, reinflamarea inflaţiei ţine costurile de finanţare ridicate, făcând mai puţin accesibile creditele ipotecare, care au susţinut în mare măsură piaţa în 2024".

Luxemburg domină clasamentul şi la nivelul oraşelor europene, cu un preţ mediu de 11.074 euro/mp în capitală, în timp ce Munchen se află pe locul doi (10.800 euro/mp), iar Paris, pe locul al treilea (10.760 euro/mp). În România, cele mai mari preţuri se înregistrează în Cluj-Napoca, respectiv 2.770 euro/mp şi Braşov (1.897 euro/mp), în timp ce Bucureştiul ocupă locul al treilea, cu 1.757 euro/mp. Astfel, ţara noastră este printre statele europene în care cel mai scump oraş nu este capitala, alături de Germania, unde Munchen este pe primul loc, cu cele mai scumpe locuinţe, Italia cu Milano şi Spania cu Barcelona.

Clasamentul este similar şi pe piaţa chiriilor - oraşul Luxemburg este pe primul loc, conform datelor disponibile analizate de studiul Deloitte, cu o chirie medie lunară de 43,4 euro/mp. Pe locul al doilea se află Parisul, cu o chirie medie de 32 euro/mp, urmat de Dublin, cu 31,7 euro/mp. Încă 15 oraşe din ţările analizate au chirii cuprinse în intervalul 20-29,9 euro/mp (printre care Barcelona - 29,9 euro/mp, Oslo - 27,3 euro/mp, Madrid - 27,1 euro/mp şi Amsterdam 26,3 euro/mp). Dintre oraşele din statele UE analizate, cele mai ieftine din perspectiva chiriei sunt Plovdiv, Varna şi Sofia din Bulgaria (între 5,7 şi 8 euro/mp) şi Patra din Grecia (7 euro/mp). În România, Bucureşti şi Cluj-Napoca sunt la egalitate, cu cele mai mari chirii dintre oraşele analizate, de 10,3 euro/mp în medie pe lună, ambele în creştere faţă de anul anterior, urmate de Braşov, unde chiriaşii plătesc în medie 9,2 euro/mp pe lună (similar cu 2023).

"Oferta limitată din piaţa imobiliară se reflectă şi în valoarea tot mai ridicată a chiriilor, în special în marile oraşe, cu potenţial de dezvoltare peste media naţională. Aceste zone au susţinut piaţa şi din perspectiva tranzacţiilor, anul trecut, dar şi în prima parte a lui 2025, când activitatea s-a înteţit, de asemenea, înainte de intrarea în vigoare a noii cote de TVA pentru locuinţele noi. Cu toate acestea, este nevoie de o revigorare a construcţiilor rezidenţiale, după scăderea de peste 20% de anul trecut, pentru a asigura înnoirea fondului locativ din România şi, implicit, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de locuire pentru populaţie", a declarat Marius Vasilescu, Partener Advisory, Deloitte România.

Recorduri pe piaţa construcţiilor; Care sunt perspectivele?

Piaţa construcţiilor din România a ajuns la un record istoric, cu 460.000 de angajaţi la finalul lunii mai 2025 şi o creştere de 7% a volumului lucrărilor în primele cinci luni ale anului comparativ cu aceeaşi perioadă din 2024, conform reprezentan"ilor Colliers. Conform acestora, activitatea din construcţii este susţinută în principal de investiţiile publice, aflate la un nivel fără precedent, cu aproximativ 700 de kilometri de drumuri rapide şi proiecte ample de modernizare a infrastructurii feroviare în derulare - o diferenţă semnificativă faţă de cei doar 140 de kilometri de autostradă aflaţi în lucru în 2019. Aceste proiecte au devenit motorul principal al pieţei, în condiţiile în care cheltuielile publice au reprezentat aproape jumătate din totalul lucrărilor de construcţii în ultimii ani. În schimb, dezvoltările private încetinesc, autorizaţiile pentru locuinţe coborând la niveluri similare celor din 2015-2016, în timp ce investitorii din piaţa de birouri devin mai prudenţi, iar singurul segment care îşi păstrează dinamismul rămâne cel industrial, unde investiţiile continuă într-un ritm ridicat.

Alexandru Atanasiu, Board Member & Head of Construction Services în cadrul Colliers, avertizează: "2025 marchează o perioadă de vârf pentru construcţii, cu investiţii publice la cote record şi o piaţă a muncii tensionată, dar, totodată, începem să vedem primele semne de oboseală. Scăderea încrederii constructorilor, încetinirea ritmului de noi proiecte private şi încetinirea angajărilor arată că industria ar putea intra într-o fază mai temperată după câţiva ani de expansiune accelerată".

Pe partea de costuri, eliminarea facilităţilor fiscale pentru angajaţii din construcţii a obligat companiile să-şi crească cheltuielile cu forţa de muncă pentru a menţine nivelul salariilor nete, într-un context în care atragerea personalului rămâne dificilă. În acelaşi timp, preţurile materialelor au redevenit volatile, influenţate de schimbările geopolitice globale, iar presiunea asupra marjelor devine tot mai puternică, mai ales pentru firmele care şi-au extins agresiv planurile de dezvoltare.

Consultanţii Colliers subliniază că fondurile europene rămân decisive pentru menţinerea ritmului actual al investiţiilor. Întârzierile în implementarea reformelor şi riscul reducerii tranşelor disponibile până în 2026 pot diminua considerabil fluxul de proiecte publice, cu impact direct asupra întregii industrii.

"Construcţiile reprezintă un domeniu care accelerează greu şi frânează brusc, de aceea predictibilitatea investiţiilor publice şi a finanţării europene este vitală pentru stabilitatea pieţei. În lipsa unui cadru clar şi continuu, companiile vor deveni mai prudente, iar acest lucru va genera efecte în lanţ asupra locurilor de muncă şi a sectoarelor conexe", precizează sursa citată.

Deşi începutul anului confirmă un nivel ridicat de activitate, evoluţia pieţei construcţiilor în a doua jumătate din 2025 va depinde în mare măsură de stabilitatea fiscală, de capacitatea României de a accesa fondurile europene disponibile şi de continuitatea investiţiilor publice în infrastructură, conchide specialistul. Fără aceşti factori, există riscul ca piaţa să intre într-o fază de stagnare, însă consultanţii Colliers nu iau în calcul un scenariu de contracţie severă, precum cel din 2009-2010. Mai degrabă, industria traversează o revenire la un ritm mai normal, după câţiva ani de activitate intensă.