Andrew Prelea, CEO South Pacific
În perioada actuală sunt întrunite toate condiţiile pentru construirea de locuinţe accesibile, în contextul în cate la nivelul ţării, în 2008 erau necesare cel puţin un milion de locuinţe noi, din care 300.000 doar în Bucureşti. De asemenea, sunt zeci de mii de apartamente cu risc seismic ridicat. Din 2009 nu s-a mai construit nimic: "Orice guvern trebuie să asigure locuinţe sociale celor aflaţi în nevoie. Oportunitatea de a construi locuinţe accesibile este acum! Dezvoltatorii, constructorii şi angajaţii sunt disperaţi, salariile sunt reduse, materialele sunt ieftine, acum trebuie să implementăm schimbarea socială. Este un nou început, o piaţă nouă!", ne-a declarat domnul Andrew Prelea, CEO al dezvoltatorului South Pacific.
Domnia sa propune pentru satisfacerea necesarului de apartamente un parteneriat între mediul privat şi autorităţile locale, care să nu implice costuri financiare suplimentare pentru stat şi în acelaşi timp să confere şi investitorului privat siguranţa că va obţine un minim de profit în urma investiţiei făcute. Concret, South Pacific intenţionează să construiască din surse private ansambluri de locuinţe pe terenuri aparţinând autorităţilor locale şi puse la dispoziţia dezvoltatorului în acest scop. De asemenea, autoritatea locală se angajează să închirieze de la dezvoltator locuinţele rezultate pe o perioadă determinată, de exemplu 35 de ani, putând subînchiria, în funcţie de necesitate, tinerilor sau cazurilor sociale. La expirarea perioadei, autoritatea locală intră în posesia locuinţelor. Prin acest sistem autoritatea locală are avantajul de a avea disponibile aceste locuinţe la un cost mai mic comparativ cu varianta prin care împrumută în totalitate de la bancă suma necesară pentru a construi, deoarece nu ar trebui să dea un avans. De exemplu, chiria propusă pentru un consiliu local a fost de 200 euro pe lună, pentru un apartament cu două camere, de 53 mp, pentru o perioadă de 35 de ani. În funcţie de condiţiile negociate şi disponibilitatea autorităţii locale, contribuţia acesteia poate viza terenul necesar construcţiei, racordarea la utilităţi, o contribuţie financiară sau de altă natură, explică domnul Prelea.
Investitorul privat are avantajul de a construi fără a avea costul terenului, având în acelaşi timp certitudinea că există un client guvernamental pentru imobilul ridicat, deci cu riscuri minime în ceea ce priveşte capacitatea de plată. Aproape toate autorităţile locale au disponibile terenuri, precum şi bugete pentru infrastructură, deci pot demara astfel de programe. "Aceasta este o piaţă oportună pentru introducerea unor astfel de programe: sunt antreprenori care au infrastructura, un istoric, înţeleg piaţa, dar nu au de lucru băncile nu dau credite, iar populaţia nu cumpără, deoarece încrederea este prea scăzută. Singura variantă de supravieţuire pe această piaţă este să lucrezi cu o rată marginală a profitului mică, dar volume mari. Nu poţi să lucrezi astfel decât dacă ai un cumpărător sigur. Singurul cumpărător sigur, în orice ţară, este întotdeauna un organism guvernamental, fie că este vorba de un minister sau consiliu local", susţine domnul Andrew Prelea, adăugând: "Vrem să fim primii care fac astfel de proiecte, deja am lucrat pentru a dezvolta infrastructura financiară. Discutăm deja cu bănci care sunt interesate să finanţeze după ce se dovedeşte că proiectul-pilot funcţionează, nu vor să fie primele care finanţează".
În afara României South Pacific a aplicat o variantă prin care au fost construite pachete de 50 până la 500 de locuinţe, care ulterior au fost vândute fondurilor de pensii. "Cea mai mare problemă este să faci primul proiect! În România avem un investitor dispus să finanţeze astfel de proiecte, atât timp cât consiliile locale închiriază aceste clădiri", subliniază domnul Prelea.
