Bursa Construcţiilor
Revista Bursa Construcţiilor nr. 8 / 2022

Uniunea Arhitecţilor din RomâniaConstrucţiile: de la nesustenabil la dezvoltare durabilă

F.A. Consilier /

Construcţiile: de la nesustenabil la dezvoltare durabilă

Declaraţiile domnului arhitect Peter Derer, preşedintele Uniunii Arhitecţilor din România

După o succesiune de ani în care s-a construit mult şi fără prea multă consideraţie pentru viitor, criza economică ar putea reorienta piaţa imobiliară. "Pornind de la dezvoltare durabilă se va ajunge la investiţia durabilă. O astfel de investiţie este făcută pentru a deservi beneficiarii pe termen lung", ne-a spus domnul arhitect Peter Derer, preşedintele Uniunii Arhitecţilor din România.

În opinia domniei sale, durabilitatea investiţiei este reflectată de dimensiunea timpului: "Când spui investiţie durabilă nu înseamnă că faci o locuinţă care nu se strică, ci care este apreciată pe piaţă o perioadă cât mai lungă de timp. La noi, mulţi au speculat pe de o parte lipsa de locuinţe şi pe de altă parte perioada în care băncile au făcut marea greşeală să acorde credite fără să verifice bonitatea clienţilor. Arhitecţii au contribuit mult la acest balon economic, lucrând la ordinul comanditarilor veniţi cu bani din străinătate. Ori, aceştia erau capitalişti, iar prima regulă a capitalului este să se înmulţească, indiferent de condiţii şi de ce lasă în urmă. Arhitecţii sunt membri ai unei organizaţii, în cadrul căreia prin întruniri, congrese, ar putea să discute şi să găsească o cale să evite compromisurile impuse de clienţii cu bani şi fără scrupule".

Creşterea din 2006-2008 a fost un "balon de spumă". Acum oamenii au început să realizeze că, de fapt, a fost o dezvoltare nesustenabilă, care nu era pe baze sănătoase generate de o indus­trie naţională. "Au venit bani din afară, au construit, speculează cât pot, vând şi pleacă, lăsând pe cei de aici să se descurce", apreciază domnul Derer.

Urbanistul trebuie să răspundă în primul rând faţă de comunitate

În privinţa activităţii de urbanism din România, preşedintele UAR este foarte sceptic. "Din păcate, trebuie să spun că în România nu se poate vorbi de urbanism. Dacă arhitectura este o profesie liberală, deci arhitectul răspunde faţă de el însuşi şi comanditar, urbanismul nu este o profesie liberală, urbanistul răs­punde în primul rând faţă de comunitate, deci intereselor generale. Problema este tocmai modul în care se leagă interesele particulare de cele generale. Când un comanditar cere într-o zonă de vile să facă un bloc, aceasta contravine aşteptărilor comunităţii: intimitatea, absenţa zgomotului. Nicăieri în altă ţară nu există asemenea cacofonii. Urbanistul ar trebui să deservească o comunitate. Există însă o asociaţie a urbaniştilor care consideră că urbanismul este profesie liberală şi că el are obligaţie faţă de comanditar, care este în special privat. S-a mers până acolo, şi aceasta este ce mai bună dovadă că nu se face urbanism la noi, încât planul urbanistic zonal poate fi comandat de o persoană privată. Atunci este logic că se face în interes propriu, nu îi întreabă pe toţi ceilalţi vecini ce vor. Şi aşa s-a ajuns la o altă deformare, ca să nu mai îi întrebe pe toţi ceilalţi ce vor, au redus PUZ-ul la PUD, dar îl denumesc PUZ. Urbaniştii nu dispun de instrumente deoarece Parlamentul nu funcţionează cum trebuie şi dovada este calitatea slabă a legilor. Legile nu sunt bune, altfel nu ar mai fi atâtea procese", atrage atenţia domnul Derer.

Deficienţele de urbanism se evidenţiază cel mai clar în cazul dezvoltării Capitalei. "Periferia Bucureştiului este deja suprapopulată cu experimente de locuinţe care mai de care mai puţin reuşite. Şi aici lipseşte urbanismul, corelarea dintre interesele de ansamblu şi cele particulare. Interesul de ansamblu nu trebuie să contravină preocupărilor private, din contră, pot fi puse la un loc. De pildă, există o relaţie între interesul individual şi interesul colectiv în intensitatea cu care pot să construiesc ca să nu am blocaje în trafic. Oraşul are nevoie şi de clădiri înalte şi de clădiri joase, nu neapărat doar pe parter, dar trebuie să fie luate în considerare efectele. În privinţa locuinţelor, majoritatea ar dori să fie mai aproape de pământ, oamenii nu ţin să locuiască la înălţime. Cu toate acestea, s-au construit foarte multe clădiri înalte, care acum nu se vând. O explicaţie pentru circulaţia defectuoasă din Bucureşti este că toţi oamenii vor să circule cu maşina mică, iar pe de altă parte, anumite instituţii sunt supradimensionate şi sunt amplasate în zone care nu mai suportă trafic sau care impun traversarea oraşului. Populaţia Bucureştiului este concentrată în centru şi în sud şi se deplasează dimineaţa spre nord, la muncă, iar după-amiază se deplasează în sens invers."

În cazul Bucureştiului, o soluţie pentru rezolvarea unor probleme de urbanism ar putea fi, în opinia preşedintelui UAR, continuarea concursului Bucureşti 2000. Acesta a fost lansat în 1995, sub umbrela preşedinţiei şi viza construirea terenurilor demolate de Ceauşescu, în special din jurul Parlamentului. Premiul I l-a câştigat o echipă din Hamburg. Concursul a continuat până în anul 2000, când a fost blocat pentru că trebuia să se ia o decizie politică: fie să se concentreze într-o zonă toată energia constructivă - clădiri mari, cu anexe, cu structuri subterane - sau această energie să se risipească în diverse zone unde urmau să fie retrocedate terenuri care puteau fi cumpărate şi speculate. S-a ales varianta a doua, deoarece de pe urma acesteia au câştigat unii care aveau bani şi blocau retrocedările până când persoanele care aveau drept spuneau că acceptă orice, inclusiv vânzare silită. În foarte multe cazuri, acestea sunt aşa-zisele vânzări de imobile cu probleme în justiţie.

Când au fost naţionalizate în 1952 proprietăţile celor bogaţi, Bucureştiul nu avea blocuri, ca urmare acum au fost retrocedate în special vile şi case. "Dar pe aceste loturi proprietarii nu au mai construit tot vile ci au încercat să câştige cât mai mult de pe terenul respectiv şi au ridicat acolo blocuri în mijlocul vilelor, afectând astfel şi vilele din vecinătate", explică domnul Peter Derer.

Potrivit domnie sale, nici în provincie situaţia nu este îmbucurătoare, tendinţa de revenire la valorile tradiţionale nu s-a materializat, fapt ce a lăsat loc unor arhitecturi "scălămbăiate". "În interbelic au încercat unii un stil neoromânesc, dar greoi. Însă alţii au venit şi cu un neoromânesc care era în pas cu modernis­mul, sunt foarte multe lucrări foarte frumoase din acea perioadă. Unii dintre colegi fac acum în sate o arhitectură de periferie urbană, dar aceasta reprezintă altceva", subliniază domnul arhitect Peter Derer.

Domnia sa mai semnalează şi faptul că, deşi există o facultate de urbanism de aproximativ 10 ani, aceasta "s-a aplecat prea mult asupra aspectelor compoziţional-estetice şi mai puţin asupra celor tehnice".

Pe de altă parte, în opinia domnului arhitect Derer, sunt şi unele semne de îmbunătăţire a situaţiei din urbanism: "Deja, faţă de acum 10 ani, asociaţiile civice opun rezistenţă, nu numai în ceea ce priveşte situaţia unor monumente, ci şi legat de felul în care se construieşte. Nu este suficient, dar este un început."

Viitorul aparţine locuinţelor unifamiliale şi condominiilor mici

Economia tinde acum spre normalitate, apreciază preşedintele UAR. Cumpărătorii de locuinţe au devenit "mai selectivi" şi preferă locuinţele unifamiliale. Dezvoltarea locuinţelor pe orizontală nu constituie o problemă atât timp cât se face "cu socoteală". "Clădirile de birouri, hotelurile, unde stai opt ore pe zi sau numai noaptea, pot fi făcute înalte. În privinţa locuinţei, europenii, spre deosebire de americani care îşi schimbă locuinţa în medie la 5-10 ani, rămân mai mult timp în acelaşi loc. Toată lumea vrea să locuiască în imobile cu regim de înălţime de la parter la parter cu 2-3 etaje. Aceasta ar fi soluţia pentru locuinţe - investiţia durabilă. Construirea de locuinţe înalte nu este durabilă, indiferent de context", subliniază domnul arhitect Peter Derer.

Pe de altă parte, calitatea locuirii este dată şi de aşteptările beneficiarilor. "Bucureştiul reprezintă perfect civilizaţia românească şi conţine foarte multe valori care însă nu sunt puse în evidenţă suficient. Aş îndrăzni să spun că sunt mult mai sofisticate decât în oraşele central-europene sau vest-europene. În Bucureşti trebuie să parcurgi strada, nu o vei vedea niciodată toată, trebuie să recompui mental imaginea. Este un alt tip de oraş. Dacă se zbăteau edilii acum 10 ani şi nu stricau foarte mult, după ce mai stricase şi Ceauşescu, Bucureştiul merita să fie pe lista patrimoniului universal din punct de vedere spaţial, imagistic, al dinamicii. ", explică domnul Peter Derer.

O altă problemă a arhitecturii actuale este dată de copierea modelelor din afară. "Cea mai mare parte din populaţia României nu priveşte obiectiv valorile, adică mereu importă modele în loc să se inspire din ceea ce există. Este adevărat că nu poţi să cazezi milioane de locuitori numai în case mici cu grădini mari, cum sunt cele de pe străzile vechi, dar acestea pot fi păstrate măcar pentru ambasade, diverse sedii de instituţii. Însă cei care au bani nu apreciază frumuseţea locuirii în oraşul vechi. Pentru majoritatea populaţiei pot fi realizate cartiere de case sau chiar mici blocuri lângă Bucureşti. Formulele aplicate la Căţelu sau la Vatra Luminoasă, pot fi reluate", explică domnul Peter Derer.

În privinţa marilor ansambluri de locuinţe colective construite în perioada socialistă, domnul arhitect Peter Derer apreciază că trecerea locuinţelor din proprietatea statului în proprietate privată a fost o greşeală, deoarece statul trebuia să prevadă că noii proprietari ar putea să nu dispună şi de resursele necesare pentru a întreţine locuinţele achiziţionate. Prevederea este, de altfel, unul dintre principiile dezvoltării durabile. Pe de altă parte, multe dintre aceste blocuri aveau deja jumătate din perioada de utilizare consumată. "A fost o măsură foarte nepotrivită din punct de vedere urbanistic", susţine domnul Derer.

În opinia domniei sale, o parte dintre blocurile socialiste pot fi păstrate, de exemplu cele care s-au construit în perioada anilor 1950-1960. "Principiul de quartal este foarte în regulă, deoarece reprezintă o comunitate mică. Problema este că au apartamentele mici, dacă se poate face ceva sub acest aspect, atunci acestea pot fi păstrate în continuare. Apoi s-a construit relativ bine, în anii 1960 până prin 1970. După aceea statul dându-şi seama că nu mai are bani să fie atât de generos, a început să facă economii, fapt reflectat prin construcţii dese, multe din prefabricate, cu execuţie mai proastă, mai ales în Bucureşti. Cei din ţară erau mai atenţi cu ceea ce construiau, aşezau imobilele mai bine, erau preocupaţi şi de aspect şi de calitate în mai mare măsură. Unele din blocurile socialiste au şansa să li se prelungească viaţa dincolo de stagiul de folosire obişnuit, dar altele trebuie date jos. În primul rând cred că vor trebui demolate cele cu regim de înălţime peste parter+4 etaje, indiferent de vechime", susţine domnul Peter Derer.

Uniunea Arhitecţilor din România este organizaţia profesională care o continuă pe cea antebelică. UAR include atât arhitecţi cu drept de semnătură, cât şi arhitecţi fără drept de semnătură, care lucrează în cadrul birourilor de arhitectură, din administraţia publică sau din învăţământ, precum şi pe cei care ies din activitate temporar sau definitiv. "Acum ne aflăm în căutarea propriei personalităţi. Toţi aceşti arhitecţi care nu sunt implicaţi direct în activitatea imobiliară pot privi cu detaşare ce se face şi atunci pot deveni un fel de arbitri. Neavând drept de semnătură, nu au nici res­ponsabilităţile aferente, cu atât mai mult cu cât deocamdată sistemul asigurărilor profesionale încă nu s-a clarificat. Dacă Ordinul Arhitecţilor din România dă dreptul de semnătură, înseamnă că el trebuie să şi gireze acest drept privind calitatea producţiei şi să urmărească ce se întâmplă cu producţia mai departe. Dar nu-şi fac datoria din punctul de vedere al sancţionării arhitecţilor", atrage atenţia domnul arhitect Peter Derer, preşedintele Uniunii Arhitecţilor din România.

UAR este şi organizatorul Bienalei de Arhitectură Bucureşti, expoziţie - concurs de lucrări ale arhitecţilor din şi originari din România.

Ştirile zilei

Revista
BURSA Construcţiilor

Vreţi să fiţi la curent cu proiectele iniţiate sau în dezvoltare pe întreg cuprinsul ţării? Care sunt planurile autorităţilor locale în ceea ce priveşte investiţiile în construcţia de locuinţe, spaţii comerciale şi de birouri, infrastructură?

Vreţi să aflaţi noutăţile pe piaţa materialelor de construcţie?

Peste optzeci de pagini cu informaţii utile în revista "Bursa Construcţiilor"!

În exclusivitate - devize pe proiect, preţurile medii ale materialelor şi serviciilor de construcţii.

Aflaţi care sunt cele mai bune plasamente imobiliare ! Ce şi unde se va construi, care sunt proiectele în curs de execuţie şi toate informaţiile necesare unui investitor pe piaţa imobiliară (preţuri, tendinţe din Bucureşti şi din întreaga ţară).

Piaţa Imobiliară

Proiecte

Amenajări

Smart City

Fotoreportaj

Preţuri

Finanţare

Investiţii

Perspective