Planul Urbanistic General al Bucureştiului are nevoie de reactualizare, admite arhitectul şef al Capitalei, Gheorghe Pătraşcu. Totuşi, domnia sa subliniază că elaborarea unui PUG este o procedură care durează dacă este făcută la modul serios: "Ar fi absolut logic să existe şi măsura prelungirii datei de valabilitate. Dealtfel, Ministerul pregăteşte o ordonanţă care va da posibilitatea unei prelungiri şi care, după părerea mea, ar trebui să fie de cel puţin 5 ani."
Legislaţia actuală de urbanism nu permite realizarea unor mari proiecte urbane
Actualul PUG al Capitalei are ca bază de fundamentare o strategie de dezvoltare a oraşului aprobată în 1999. "Deci acest PUG este un reflex al perioadei mai entuziaste şi mai naive", apreciază domnul Pătraşcu.
O perioadă în care intenţiile de dezvoltare nu prea ţineau seama de factorii realităţii în procesul de dezvoltare teritorială, foarte dependent de dezvoltarea economică şi până la urmă de voinţa politică.
Domnul Pătraşcu consideră că există două mari probleme în legislaţia de urbanism care nu sunt rezolvate în prezent.
În primul rând este vorba despre servituţile de urbanism. Dezvoltarea urbană în România se bazează, în principiu, pe servituţile stabilite prin Codul Civil care datează de pe vremea lui Cuza. Deşi acest Cod a fost schimbat şi amendat de mai multe ori, totuşi s-a schimbat mult realitatea, atunci era raportat la moşie, la necesitatea adăpării turmelor şi la traseul căruţelor.
Este important în ce măsură urbanismul poate să afecteze dreptul de folosinţă a proprietăţii. "Ca să ai o locuire normală în condiţiile social-economice de acum trebuie să îndeplineşti nişte condiţii, care nu întotdeauna se suprapun peste realitatea regimului proprietăţii. Ori, singurul instrument de acţiune în acest moment şi care este foarte greu de folosit, este exproprierea pentru cauza de utilitate publică", afirmă domnul Pătraşcu.
Vulgarizând puţin, în principiu în România orice proprietar crede că poate să facă orice pe proprietatea lui şi că vecinul nu poate să facă acelaşi lucru. Dovada unei legislaţii inadecvate o reprezintă anumite dezvoltări imobiliare prezente pe tot cuprinsul ţării. Tipice sunt cele din nordul Capitalei, unde cartiere cu pretenţii de mare confort şi lux sunt, de fapt, din anumite puncte de vedere sub standardele şi limitele unui urbanism decent. De asemenea, implanturile în ţesutul urban existent, tendinţa de a construi excesiv şi de a ocupa cât mai mult teren, arată că specula imobiliară funcţionează şi nu a fost sub control. O activitate de tranzacţii imobiliare este necesară, dar în anumite limite.
Legislaţia actuală nu permite realizarea unor mari proiecte urbane, în cazul cărora este necesară exproprierea pentru cauza de utilitate publică. Ori aceasta ar însemna obligaţia unor deţinători de terenuri să se supună deciziilor autorităţii în materie de dezvoltare, situaţie ce afectează dreptul de folosinţă al proprietăţii, nu şi proprietatea.
O a doua problemă privind legislaţia de urbanism şi care nu este rezolvată în prezent o reprezintă lipsa unui instrument de dezvoltare urbană privind restructurarea zonelor destructurate, de reabilitare urbană în fapt, subliniază arhitectul şef al Capitalei, domnul Gheroghe Pătraşcu. Ar trebui ca autoritatea să poată hotărî restructurarea zonelor care nu mai funcţionează, adică nu mai corespund standardelor, în care de exemplu există un proces de exod al populaţiei, s-a degradat foarte tare fondul construit sau este invadat de persoane care nu au mijloace să întreţină proprietatea.
"Este vorba despre acele proiecte urbane integrate care nu ţin seama numai de intenţia unui dezvoltator de a-şi maximiza profitul, ci de a transforma o zonă dintr-una cu probleme într-una în care se trăieşte decent", subliniază domnul Pătraşcu.
