Una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă autorităţile Municipiului Bacău este calitatea îndoielnică a apei potabile, deficienţele datorîndu-se conductelor învechite din sistemul de aducţiune a apei, care au depăşit durata normală de funcţionare. Cu toate că tarifele percepute consumatorilor pentru un metru cub de apă potabilă au crescut de la un an la altul (o nouă majorare fiind planificată şi pentru perioada imediat următoare), calitatea acestui "produs" indispensabil vieţii a cunoscut o evoluţie în sens negativ, apa fiind din ce în ce mai murdară.
Potrivit explicaţiei oferite de către directorul tehnic al Regiei Autonome de Gospodărire Comunală a Apei Bacău (RAGC), domnul Mihai Airinei, problema apei negre este determinată de exploatarea îndelungată a puţurilor de captare a apei de la suprafaţă, fapt care a condus la colmatarea reţelelor de transport. Domnia sa a precizat: "Pentru că Bacăul nu are o staţie de tratare a apei potabile, mîlul a migrat din puţuri spre conducte. În unele zone, depunerile de mîl de pe ţevi ajung de la 3 la 5 mm grosime. Apa neagră ajunge la toţi consumatorii oraşului de fiecare dată cînd apare o defecţiune, iar presiunea fie scade, fie apa se pompează din surse de suprafaţă în alt sens decît cel normal, antrenînd suspensiile de pe conducte".
Sistemul de aducţiune a apei din Municipiul Bacău este alcătuit din aproximativ 282 km de conducte care transportă apa potabilă, mai bine de jumătate din lungimea acestei reţele (150 kilometri) avînd termenul de exploatare expirat încă de acum 10, sau chiar 15 ani. Beneficiind de un sprijin financiar acordat printr-un sistem de creditare de către Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare, RAGC Bacău a derulat o serie de investiţii în vederea înlocuirii ţevilor grav afectate de trecerea timpului (aproximativ 100 de kilometri de reţea). Acest fapt nu a reprezentat decît o rezolvare parţială a deficienţelor, întrucît depunerile din conductele vechi migrează spre cele noi, existînd posibilitatea ca, în cîţiva ani, să se ajungă la o situaţie similară celei de la care s-a pornit.
Directorul tehnic al RAGC Bacău a declarat: "Un metru liniar de conductă schimbată ajunge la cinci milioane de lei. Ca să schimbăm cei 150 km de reţea ar trebui să avem sute de miliarde de lei, bani care, din profitul de 5%, nu ştiu dacă-i vom avea vreodată. Schimbarea întregului sistem de ţevi ar costa, la preţurile actuale, peste 750 de miliarde de lei".
Un alt proiect iniţiat la nivelul municipiului Bacău (denumit "Valea Uzului II") în vederea îmbunătăţirii calităţii apei potabile vizează realizarea unei noi aducţiuni, a unor staţii de tratare şi epurare, precum şi înlocuirea unei părţi din reţeaua de furnizare. Directorul RAGC, domnul Adrian Craiovan, susţine că problema apei negre care ajunge la robinetele băcăuanilor nu va fi rezolvată odată cu finalizarea acestui proiect. Domnia sa a spus: "În Municipiul Bacău, nu vom scăpa de apa murdară decît în momentul în care reţelele de transport vor fi integral schimbate. Programul «Valea Uzului II» îşi propune să îmbunătăţească, din punct de vedere chimic şi bacteriologic, calitatea apei, în schimb problema suspensiilor va ridica în continuare semne de întrebare în ceea ce priveşte soluţionarea sa completă".
