"Performanţa energetică va deveni un avantaj competitiv major"

(Interviu cu Marius Şoflete, organizator nZEB Expo & specialist construcţii nZEB)

Marius Şoflete: "Nu cred că România va atinge integral ţintele europene până în 2030"

România are tehnologia necesară pentru clădiri eficiente, dar duce lipsă de specialişti, spune Şoflete

Reporter: România are printre cele mai vechi şi mai ineficiente fonduri locative din Europa. Cât de realist este scenariul în care renovăm la scară suficient de mare pentru a ne respecta obligaţiile europene privind standardul nZEB până în 2030?

Marius Şoflete: Este un obiectiv foarte ambiţios şi, realist vorbind, nu cred că România va reuşi să renoveze întregul fond construit la ritmul necesar pentru a atinge integral ţintele europene până în 2030.

Problema nu este lipsa tehnologiilor sau a soluţiilor tehnice. Le avem. Problema este capacitatea de implementare. Avem un fond construit uriaş, realizat în perioade diferite, cu sisteme constructive diferite şi cu probleme tehnice foarte diverse.

În plus, ne confruntăm cu deficit de forţă de muncă specializată, cu dificultăţi administrative şi cu o lipsă de predictibilitate a programelor de finanţare.

Totuşi, vestea bună este că nu trebuie să ajungem direct la performanţa unei Case Pasive pentru a obţine rezultate importante. În multe clădiri existente, doar prin schimbarea tâmplăriei, eliminarea infiltraţiilor de aer şi izolarea corectă a podului sau a acoperişului putem reduce consumul energetic cu 40-60%.

Reporter: Care este, concret, supracostul unei case eficiente energetic faţă de una construită la standardele minime actuale şi în câţi ani se amortizează diferenţa prin economii la facturi?

Marius Şoflete: Pentru o locuinţă unifamilială de aproximativ 150 mp utili, supracostul unei construcţii realizate corect din punct de vedere energetic este, în medie, între 20.000 şi 30.000 de euro.

Această diferenţă vine din termoizolaţii mai performante, ferestre mai bune, un nivel ridicat de etanşeitate şi un sistem de ventilaţie cu recuperare de căldură.

În schimb, costurile de operare ale clădirii scad semnificativ. Dacă privim un ciclu de utilizare de 30 de ani, economiile generate de consumul redus de energie pot depăşi semnificativ mai mult supracostul..

În majoritatea scenariilor, investiţia suplimentară se amortizează în aproximativ 8-12 ani, după care beneficiarul începe efectiv să economisească bani.

Reporter: Piaţa imobiliară din România preţuieşte eficienţa energetică sau e încă un argument de nişă în faţa cumpărătorilor?

Marius Şoflete: Nu mai este un argument de nişă, dar nici nu a devenit încă principalul criteriu de cumpărare.

Observăm însă o schimbare clară. Dacă acum zece ani cumpărătorii întrebau aproape exclusiv despre suprafaţă, compartimentare şi preţ, astăzi apar tot mai frecvent întrebări despre costurile de întreţinere, sistemele de încălzire, ventilaţie, izolaţie şi consum energetic.

Criza energetică din ultimii ani a accelerat această schimbare. Oamenii au înţeles că preţul de achiziţie este doar începutul, iar costurile de exploatare vor influenţa bugetul familiei timp de decenii.

Reporter: Dezvoltatorii mari au început să adopte standardul nZEB sau rămâne în continuare teritoriul micilor constructori şi al beneficiarilor individuali?

Marius Şoflete: Dezvoltatorii mari au început să adopte standardul nZEB deoarece legislaţia îi obligă, însă nivelul de maturitate diferă foarte mult de la un proiect la altul.

Există dezvoltatori care tratează conformarea energetică drept o simplă obligaţie birocratică şi există dezvoltatori care înţeleg că performanţa energetică va deveni un avantaj competitiv major în următorii ani.

Observ din ce în ce mai multe proiecte rezidenţiale care acordă atenţie anvelopei clădirii, ventilaţiei, confortului interior şi costurilor de exploatare. Piaţa începe să facă diferenţa între conformare minimă şi performanţă reală.

Reporter: Ce frânează cel mai tare tranziţia - legislaţia, lipsa meşterilor calificaţi sau cultura pieţei?

Marius Şoflete: Lipsa specialiştilor pregătiţi.

Legislaţia există. Cererea începe să existe. Tehnologia există. Dar încă avem prea puţini oameni care înţeleg în profunzime cum funcţionează o clădire performantă energetic.

În construcţii, performanţa nu apare dintr-un singur produs, ci din modul în care toate componentele lucrează împreună. Iar acest lucru necesită educaţie şi experienţă practică.

Din punctul meu de vedere, următorul mare pas al industriei nu este tehnologic, ci educaţional.

Reporter: Aţi proiectat prima casă pasivă certificată din România şi aţi lucrat la peste jumătate din proiectele de acest tip din ţară. Ce s-a schimbat în industrie de la primul proiect până astăzi?

Marius Şoflete: S-a schimbat în primul rând nivelul de înţelegere.

Când am început, conceptul de Casă Pasivă era perceput ca ceva exotic, aproape experimental. Era foarte greu să găsim furnizori, constructori sau chiar beneficiari care să înţeleagă despre ce vorbim.

Astăzi discutăm despre eficienţă energetică în mod curent. Există produse, există know-how, există exemple construite şi există o comunitate profesională mult mai matură.

Dacă în urmă cu zece ani construirea unei case pasive era o excepţie, astăzi discutăm despre sute de proiecte aflate în diferite stadii de proiectare, execuţie sau certificare.

Reporter: Tehnologia intră tot mai agresiv în construcţii (roboţi, inteligenţă artificială, digitalizarea şantierului). Cât de departe suntem de o industrie care foloseşte aceste instrumente la scară largă?

Marius Şoflete: Mai aproape decât credem.

În proiectare, digitalizarea este deja o realitate. BIM, simulările energetice, automatizările şi instrumentele bazate pe inteligenţă artificială sunt folosite tot mai des.

Pe şantier însă, adoptarea este mai lentă. Construcţiile sunt un domeniu foarte fragmentat şi foarte dependent de oameni.

Cred că în următorii 5-10 ani vom vedea o creştere accelerată a automatizării, a prefabricării şi a utilizării roboţilor pentru activităţi repetitive. Nu cred că tehnologia va elimina oamenii din construcţii, ci îi va ajuta să lucreze mai eficient şi mai predictibil.

Reporter: Care este profilul beneficiarului care alege astăzi o casă pasivă în România. Cine sunt oamenii dispuşi să investească în plus pentru performanţă energetică?

Marius Şoflete: În general, sunt oameni care privesc construcţia casei ca pe un proiect pe termen lung.

Nu sunt neapărat cei cu cele mai mari venituri, ci cei care înţeleg conceptul de cost total de proprietate. Sunt persoane informate, care analizează costurile de operare, confortul, sănătatea şi valoarea viitoare a proprietăţii.

Observăm tot mai mulţi antreprenori, profesionişti din domeniul tehnic, oameni care au lucrat în străinătate sau care au acces la informaţii şi exemple internaţionale.

Ei nu cumpără doar o casă, ci un mod de a locui.

Reporter: nZEB Expo a ajuns la a treia ediţie. Ce lipsea pe piaţa locală înainte ca acest eveniment să existe şi ce s-a schimbat de când există?

Marius Şoflete: Lipsea un loc unde toate disciplinele implicate în construcţiile eficiente energetic să se întâlnească şi să vorbească aceeaşi limbă.

Înainte, informaţia era fragmentată. Arhitecţii mergeau la evenimentele lor, inginerii la ale lor, producătorii la alte târguri, iar beneficiarii încercau să înţeleagă singuri ce au de făcut.

Prin nZEB Expo am încercat să aducem la aceeaşi masă beneficiari, proiectanţi, constructori, dezvoltatori, producători, autorităţi şi finanţatori.

Cred că cea mai importantă schimbare este că discuţia despre eficienţă energetică a devenit una practică. Nu mai vorbim doar despre concepte şi reglementări, ci despre exemple reale, detalii de execuţie, costuri, soluţii şi rezultate măsurabile.

Iar asta este exact ce are nevoie industria pentru a evolua: mai puţine promisiuni şi mai mult know-how aplicat.

Reporter: Mulţumesc!