Guvernul american şi statele federale se pregătesc pentru un nou val al crizei imobiliare din Statele Unite. "Creditele Option ARM sunt gata să explodeze", a avertizat procurorul general al statului Iowa în cadrul unei întâlniri cu membri ai administraţiei Obama, după cum scrie Reuters.
De unde vine pericolul? Creditele ipotecare de acest tip se deosebesc de varianta lor simplă, cea cu dobândă variabilă (n.a. adjustable rate mortgages), prin existenţa unei opţiuni care permite doar plata dobânzii sau a unei sume minime pentru o anumită perioadă, de obicei 3 - 5 ani. Diferenţa până la rata lunară normală se adaugă principalului. Când acesta ajunge la o anumită limită sau trece perioada pentru care se aplică dobânda promoţională (n.a. care în vremurile bune a fost şi de 1%), creditul se resetează, iar plăţile lunare pot creşte de 5 - 10 ori!!!
Modul de structurare al creditelor Option ARM arată că sunt produse tipice ale erei speculative, construite pe ipoteza unei creşteri neîntrerupte a pieţei imobiliare şi a accesului facil la refinanţare.
Terry Goddard, procurorul general din Arizona, a declarat pentru Reuters că aceste credite "ameninţă consumatorii cu o lovitură mai mare decât creditele subprime". Faptul că un astfel de credit depăşeşte în multe cazuri pragul de 417.000 dolari (n.a. credit jumbo) amplifică şi mai mult problemele. În aceste condiţii, nu este de mirare că băncile mari, cum este Wells Fargo, încearcă să convingă guvernul că este nevoie de o relaxare a condiţiilor de acceptare a creditelor "jumbo" de către Fannie Mae şi Freddie Mac, conform unui articol din Financial Times.
Până unde poate să preia guvernul federal toate aceste "active toxice", în speranţa unei redresări iluzorii? Limita a fost, probabil, atinsă. Rezultatul? Guvernul Statelor Unite a devenit "un gigantic activ toxic", conform declaraţiilor de la CNN ale congresmanului Ron Paul.
Ultimele date de la Federal Reserve arată adevărata faţă a coşmarului imobiliar din SUA. După ce soldul creditelor ipotecare acordate gospodăriilor şi organizaţiilor nonprofit a crescut în T2 2006 cu 1.145 miliarde dolari faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, în T2 2009 soldul creditelor ipotecare a înregistrat o contracţie cu 144 de miliarde (vezi grafic 1).
Dacă în perioada 1987 - 1999, creşterea anuală a soldurilor trimes-triale era în medie de 200 miliarde dolari, în perioada 2000 - 2005 creşterea medie a fost de 693 miliarde, iar în intervalul 2006 - 2007 de 912 miliarde. Cum au reuşit Greenspan şi Bernanke să ignore o "erupţie" de o asemenea magnitudine, iar apoi să mai şi declare că situaţia este sustenabilă, din cauza dinamismului economiei?
În prezent, contracţia monumentală a creditului ipotecar din SUA este însoţită şi de creşterea accelerată a pierderilor. De la 0,13% în T1 2000, rata medie a pierderilor pentru portofoliile de credite ipotecare ale băncilor americane a ajuns la 2,34% în T2 2009, iar rata restanţelor a urcat la 8,84%, de la 2% (vezi grafic 2).
Această deteriorare masivă a condiţiilor de pe piaţa imobiliară, care va fi alimentată în continuare de o rată reală a şomajului de 16%, va forţa şi Federal Housing Administration (FHA), pe lângă deja celebrele Fannie şi Freddie, să ceară bani de la contribuabili.
FHA este o agenţie guvernamentală a SUA, creată de administraţia Roosevelt în 1934 pentru garantarea creditelor ipotecare. Rolul ei a devenit vital în ultimii doi ani, dar mai ales de la începutul anului curent. Fără FHA piaţa imobiliară s-ar fi prăbuşit mult mai repede.
Acum rezervele financiare ale agenţiei sunt gata să scadă sub pragul minim stabilit de Congres (n.a. 2% din totalul creditelor ipotecare garantate), conform unor declaraţii ale propriilor oficiali, preluate de Washington Post. Circa 7,8% dintre creditele ipotecare garantate de FHA înregistrau întârzieri la plată de peste 90 de zile la sfârşitul lunii iunie, conform datelor de la Mortgage Bankers Association, preluate de Reuters.
În curând, guvernul de la Washington va fi nevoit să emită obligaţiuni dedicate finanţării FHA, pe fondul unei contracţii generale a creditării din Statele Unite, care a ajuns la rate comparabile cu cele care au precedat Marea Depresiune din anii "30. Afirmaţia aparţine profesorului Tim Congdon, de la International Monetary Research Ltd., fiind preluată de Ambrose Evans-Pritchard în The Telegraph. Creditul bancar din SUA a înregistrat o contracţie anualizată de 14% în intervalul iunie - august 2009, de la 7,15 trilioane dolari la 6,88 trilioane.
Profesorul Congdon explică contracţia creditării şi prin presiunile exercitate asupra băncilor pentru creşterea capitalului. Dar de ce nu au vegheat autorităţile de reglementare asupra capitalului bancar şi în perioada boom-ului? Tocmai "scăpările" lor l-au determinat pe Albert Edwards, de la Société Générale, să scrie că "autorităţile monetare şi de reglementare sunt responsabile pentru această încurcătură". "Acest lucru nu este evident doar în retrospectivă. A fost evident încă de la început", mai arată Edwards.
Băncile centrale încearcă acum să acopere greşelile trecutului printr-o avalanşă monetară fără precedent. Chiar poate fi stabilizat un sistem economic, caracterizat printr-o succesiune rapidă de creşteri şi căderi exponenţiale, doar prin tipărirea de bani?
Dacă se va întâmpla aşa ceva, vom fi nevoiţi să strivim "corola de minuni a lumii" şi să ne închinăm doar la presa de tipărit bani, adevărata garanţie a prosperităţii eterne.
Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.
Cotidianul Bursa
