Programul naţional de reabilitare termică: Risc major ca lucrările făcute de mântuială să afecteze imaginea programului
F.A. Perspective / 05 aprilie 2012
Mihai Mereuţă, preşedintele Ligii Asociaţiilor de Proprietari "Habitat"
Un control mai riguros ar rezolva o serie de probleme
Întregul program de reabilitare termică trebuie simplificat şi trebuie încurajată investiţia privată în măsuri de reabilitare şi eficienţă energetică, este de părere Mihai Mereuţă, preşedintele Ligii Asociaţiilor de Proprietari "Habitat". Liga a efectuat o analiză detaliată a modului de aplicare a Programului Naţional de Reabilitare Termică (Programul privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe) şi a identificat o serie de disfuncţionalităţi serioase în urma zecilor de întâlniri cu asociaţii de proprietari, cetăţeni şi specialişti.
Potrivit acestei analize "există riscul major ca lucrările executate îndoielnic să influenţeze negativ disponibilitatea cetăţenilor de a utiliza oportunităţile de reabilitare termică. În momentul în care faţadele vor începe să se desprindă şi vor avea loc exfolieri ale tencuielilor, încrederea în program se va diminua".
Preşedintele "Habitat" atrage atenţia că programul este vital pentru îmbunătăţirea stării fondului locativ şi reducerea consumului de energie, dar ignoranţa autorităţilor şi constructorilor distruge cel mai amplu şi necesar program de eficientizare termică şi modernizare a locuinţelor demarat până acum în România.
Pe parcursul derulării Programului Naţional de Reabilitare Termică, Liga Habitat a identificat trei tipuri de probleme: tehnice, juridice şi de legislaţie, precum şi probleme care ţin de organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.
Cele mai importante probleme semnalate de analiza realizată de Habitat ni se par a fi cele tehnice. Acestea sunt cauzate, potrivit analizei citate, de utilizarea deficientă a materialelor de construcţie/reabilitare.
Astfel sunt folosite pentru reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe:
- polistiren expandat cu rezistenţa la compresiune mai mică de 70 kpa,
- adezivi pentru plăci ceramice ce nu întrunesc calităţile necesare lipirii plăcilor de polistiren,
- plase de armare cu densitate mai mică de 145 g/mp sau nu se folosesc deloc,
- dibluri ce nu au lungimea necesară pentru o penetrare optimă a suportului. Sunt unele cazuri când s-a tăiat din tija diblului la aceeaşi dimensiune ca şi placa polistirenului, practic s-a aplicat un diblu cu rol decorativ;
- în multe cazuri nu s-au folosit profile de colţ, profile cu picurător, ele având un rol extrem de important în stabilitatea şi estetica clădirii;
- neaplicarea amorsei pentru tencuiala decorativă ce are rol de închidere a porilor şi creştere a aderenţei tencuielii decorative (în multe cazuri s-a aplicat vopsea lavabilă de exterior, nerecomandată ca strat final pe termosistem nefiind rezistentă la şocuri mecanice);
- s-a folosit tencuială minerală din considerente de cost pe metru pătrat, în loc de tencuială decorativă acrilică sau siliconică.
Aceste probleme apar din cauza ambiguităţii cu care sunt întocmite caietele de sarcini: nespecificarea rezistenţei la compresiune a polistirenului, nesolicitarea datelor tehnice ale adezivilor (uscare, rezistenţă la tracţiune, lucrabilitatea etc). De asemenea, nu se specifică densitatea plasei de armare, una dintre cele mai importante componente din sistem, mai ales din punct de vedere al rezistenţei la alcalinitate.
La tencuiala decorativă în caietele de sarcini nu se specifică faptul că ar trebui să fie acrilică sau siliconică. De multe ori se foloseşte tencuială minerală (din cauza formulării ce lasă loc la orice interpretare: "tencuială decorativă în strat subţire"), cea mai nepotrivită soluţie într-un sistem de termoizolaţie deoarece tencuiala minerală nu conferă elasticitate şi pot apărea fisuri care permit infiltraţiile de apă.
Un alt aspect important este folosirea personalului necalificat. Companiile consacrate care câştigă licitaţiile nu execută aproape niciodată direct lucrările, ci le predau subcontractorilor. Antreprenorii generali, care au câştigat licitaţiile, dau în subantrepriză la terţe firme, ajungându-se ca firma ce realizează efectiv lucrarea să fie nevoită să o execute cu preţuri mici ceea duce la întrebuinţarea materialelor slab calitative.
Un control mai riguros ar rezolva o serie de probleme
Faţă de toate probleme tehnice semnalate, Liga Habitat propune mai multe soluţii. Astfel, Liga Habitat propune să se folosească sisteme de termoizolaţie complete, agrementate tehnic şi nu cele hibride. Garanţia calităţii va fi asigurată automat. Vor fi evitate efectele negative ce vor apărea cu siguranţă în următorii 1-2 ani când vor începe să se vadă cu adevărat problemele cauzate de utilizarea celor mai proaste materiale din punct de vedere calitativ.
Inspecţia de Stat în Construcţii ar trebui să verifice şantierele (au fost cazuri în care lucrarea era contractată cu utilizarea anumitor materiale, însă la magazia de materiale exista o cantitate mică din aceste produse, iar pe schelă se aplicau altele). De exemplu, se refolosea sacul de materiale specificat în contract, însă acesta era reumplut cu un alt adeziv de o calitate inferioară. De asemenea, a fost utilizat polistiren expandat cu rezistenţă mai scăzută la compresiune faţă de cea recomandată pentru izolarea termică.
Neimplicarea beneficiarilor finali - o eroare importantă
Liga Habitat consideră că programul de reabilitare termică a blocurilor de locuinţe a fost conceput greşit prin accentuarea rolului autorităţilor locale/primăriilor care sunt definite, în mod eronat, ca beneficiare ale reabilitării termice, în detrimentul beneficiarilor reali ai programului, adică proprietarii apartamentelor care sunt reabilitate (organizaţi sau nu în asociaţii de proprietari). Practic, proprietarii nu au nici un cuvânt de spus în alegerea executantului lucrărilor de reabilitare şi, în marea majoritate a cazurilor, nu primesc devize complete cu privire la lucrările efectuate sau sunt puşi în faţa faptului împlinit, primind înainte de momentul recepţiei devize cu până la 50% mai mari faţă de devizul iniţial.
Legislaţia privind reabilitarea termică nu prevede sancţiuni aplicabile autorităţilor locale care nu respectă drepturile proprietarilor de apartamente.
Unele autorităţi locale abordează acest program ca fiind o "pomană", uitând că utilizează de fapt fonduri publice care sunt constituite, prin taxe şi impozite, tot de către beneficiarii reali ai programului - cetăţenii, proprietari de apartamente.
Aşa cum este conceput programul în prezent şi aplicat de autorităţilor locale, nu se încurajează atragerea de fonduri din alte surse decât cele publice (atât de limitate în prezent şi în viitor).
- Energia termică pentru încălzire şi apă caldă în gospodării reprezintă circa 80% din consumul de energie al clădirilor. În România sunt 83.800 blocuri de locuit în care trăiesc aproare 7 milioane de oameni.
- România deţine cel mai mare număr de locuinţe în blocuri de prefabricate dintre toate ţările Europei Centrale. La circa 58% din blocurile existente (1,4 milioane de apartamente din totalul de 2.4 milioane apartamente), construite înainte de anul 1985, sunt necesare investiţii urgente de reabilitare şi modernizare termotehnică.
- Prin reabilitare termică creşte suportabilitatea facturii energiei în condiţiile în care se reduce asistenţa guvernamentală viitoare pentru accesul la energie. 50% din economiile de energie posibile în sistemele de alimentare cu căldură se obţin prin reducerea pierderilor din blocuri iar acest segment al sistemelor de incalzire a fost neglijat până în prezent.
- Nu trebuie neglijate şi alte avantaje cum ar fi: înfiinţarea de mii de noi locuri de munca, comenzi importante pentru producătorii interni de materiale de construcţii, îmbunătăţirea aspectului oraşelor noastre, independenţa energetică (consumul de energie în sectorul rezidenţial este comparabil cu ce importăm!), scăderea subvenţiilor la energia termică alocate de către autorităţile locale şi centrale, creşterea confortului în locuinţe, scăderea facturii la întreţinere cu peste 40% în sezonul rece s.a.
