Mai mulţi analişti imobiliari au înaintat, în ultima vreme, ideea că preţul apartamentelor vechi va scădea, în doi-trei ani, din cauza creşterii ofertei de locuinţe noi. Profesorul de gestiune imobiliară, Artur Silvestri, susţine că piaţa de apartamente vechi, în special din Capitală, nu se va menţine la nivelul foarte ridicat, complet nejustificat, din prezent. Preţurile apartamentelor au ajuns exorbitante din cauza ofertei în scădere şi cererii în creştere, alimentată de creditul ipotecar. Domnia sa atrage atenţia că acest proces de reaşezare nu se va produce imediat, peste noapte, ci va fi îndelungat şi laborios şi depinde de mai mulţi factori. Foarte importantă este evoluţia ofertei noi de apartamente, anunţată triumfalist la circa 20-30.000 de unităţi locative în următorii 3-4 ani. Efectele noii oferte se vor vedea abia peste 1-2 ani, când vor fi finalizate proiectele aflate acum în execuţie şi care nu sunt atât de numeroase.
Artur Silvestri a subliniat: "Dar nici măcar aceste adaosuri de ofertă nu vor constitui o soluţie de scădere a preţurilor locuinţelor vechi. Dacă se va investi masiv, tot va fi nevoie de cel puţin un an şi jumătate de ajustări, corecţii şi clarificări de strategie pentru ca un început de reaşezare să devină fapt concret. Evoluţiile pieţei vor fi complicate şi se vor întinde pe o durată medie, nu scurtă".
Decisiv va fi şi fenomenul începerii executărilor silite pentru credite ipotecare contractate în această perioadă şi "neacoperite". În prezent, nu există date că un asemenea fenomen capătă proporţii îngrijorătoare, dar dacă se va întâmpla, va fi un moment capital pentru piaţă. Domnul Silvestri susţine: "Cumpărătorul, în multe cazuri nechibzuit, va observa că nu achiziţionează casă ieftină şi că nici nu devine proprietar decât dacă va putea să plătească ratele, achitând întreaga datorie. Astfel încât o anumită atitudine mai rezervată se va impune în scurtă vreme, creând o cerere mai prudentă şi calcule suplimentare. Atunci abia se va observa apariţia unei pieţe de apartamente disponibile prin incapacitatea de plată, cu trăsături asemănătoare preluării de contract".
Şi bancherii vor avea o atitudine mai rezervată în acordarea creditelor, care deja începe să se manifeste. În opinia profesorului Silvestri aceasta este o atitudine realistă atâta vreme cât, indiferent de posibilitatea unei re-vânzări în cazul insolvabilităţii, preţul enorm achitat iniţial s-ar putea să nu se mai obţină niciodată.
